luni, 10 martie 2014
Insomnia, deflaţia şi pensia ocupaţională
Adică, de a determina oamenii care nu au suficienţi bani să împrumute pentru a consuma mai mult astăzi mai mult decât resursele sale, şi poate chiar mai mult decât îi este strict necesar. De ce? Pentru ca produsele întreprinzătorilor de toate felurile să fie vândute. In condiţiile în care presupunem (pentru simplificarea procesului de gândire) că fluxul de bani intern ar avea o valoare constantă, creşterea imediată a consumului ar avea ca şi consecinţă diminuarea drastică a resurselor de consumat în viitor. Nu este doar o asumpţie logică: este şi experienţa pe care consumul stimulat de “creditele cu buletinul” ne-a oferit-o, şi sumele acordate ca plăţi compensatorii, duse, ambele, pe televizoare color sau cu plasmă şi alte bunuri fără necesitate urgentă şi imediată.
In acest context, iniţiativa creerii unui sistem de pensii ocupaţionale îmi pare cel puţin suspectă. In esenţa, aceasta va diminua şi mai mult disponibilul pentru consum al populaţiei. Astfel, crearea unei noi obligaţii de colectare pentru un viitor şi nişte rezultate incerte ridică o serie de întrebări, printre care :
- cine va gestiona aceste sume?
- ce va face cu ele?
- cine le va garanta ?
Pun aceste întrebări deoarece Pilonul III privind pensiile opţionale există deja, pe cale de consecinţă pensiile ocupaţionale ar fi aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Rectific, nu cu orice pălărie, ci cu cea a obligativităţii.
(Personal, nu am aderat la Pilonul III deoarece, la întrebarea referitoare la randament, răspunsul primit de la reprezentanţii unui fond a fost cam aşa: statul (adică tot eu, dar pe ocolite) garantează restituirea sumelor investite MINUS COMISIOANELE. Gestionarul fondului urmând, până la urmă, să utilizeze banii mei un număr considerabil de ani cum doreşte, urmând ca eu să îl plătesc pentru asta, şi să-mi şi garantez restituirea. Adică să acopăr, prin impozite şi taxe, ceea ce ar trebui să încasez de la fond, dacă managerii ar da chix, ceea ce experienţa « democraţiilor consolidate » ne-a arătat că nu este imposibil, ci chiar probabil.)
Astfel, revin la întrebarea pe care eu o apreciez ca fiind logică, urgentă şi imperios necesară: ce efect va avea diminuarea veniturilor nete ale populaţiei determinată de noua contribuţie? Ce efect, înafară de cel previzibil, al unei noi reduceri a consumului: de alimente, de bunuri de folosinţă medie şi/sau îndelungată? Cum va afecta noua reducere, spirala deflaţionistă în care ne aflăm deja?
Nu este, oare, evident faptul că, o diminuare a sumelor ajunse la populaţie va diminua consumul? Că diminuarea consumului va conduce la creşterea producţiei pe stoc (nevandabile)? Că dacă avem producţie pe stoc, înseamnă că aceasta trebuie redusă. Că reducerea producţiei, sau a costurilor de producţie, se face pe seama salariaţilor, fie prin reducerea numarului acestora, fie prin reducerea salariilor? Si dacă, într-o familie, scade numărul salariaţilor sau nivelul veniturilor, consecinţa acestui fapt nu este o nouă reducere a consumului individual? Care, pe ansamblu, va duce la o nouă diminuare a producţiei, ş.a.m.d., ş.a.m.d?
In situaţia în care consecinţele enumerate anterior nu se numără printre cele pe care guvernul le doreşte, soluţia creerii unei noi scheme de pensie este cel puţin neadecvată momentului.
Nu am nici eu o soluţie, e adevărat. Dar nici nu sunt la guvernare, deci responsabilitatea de a găsi una nu este a mea. Apreciez, însă, că realizarea ( cel mai probabil pe bani mulţi) unui studiu de impact care, corect făcut, va da aceleaşi rezultate cu cele pe care le anticipează un economist de mâna a cincea, ca mine, într-o noapte de insomnie, este nu doar superfluă, ci şi păguboasă.
vineri, 8 aprilie 2011
Nu inghiţiţi pe nemestecate sau paradoxul calculelor guvernamentale
Orice spunere poartǎ o parte din autoritatea emitentului şi din autoritatea tribunei la care este spusǎ, iar dacǎ tribuna are acoperire naţionalǎ, cu atat mai bine.
Dacǎ un tont spune la TV cǎ se scumpesc cartofii la un euro pe kilogram, asta se întâmplǎ. Tanti de la piaţǎ, care sǎptǎmâna trecutǎ imi cerea doar jumǎtate de euro, acum mǎ întreabǎ: "Da' ce, dumneata nu te uiţi la televizor?" Fǎrǎ sǎ se gândeascǎ la salariul meu care, într-o sǎptamânǎ, nu s-a dublat.
Bazându-se pe faptul cǎtoata lumea procedeazǎ la fel, premierul scoate o ditamai gogoaşa, cu gândul cǎ prea puţini vor analiza realitatea din spusele domniei sale. Se dǎ o lege specialǎ pentru îngheţarea salariilor profesorilor. Conform declaraţiei domnului Boc, aceastǎ lege va afecta “doar” 5% dintre profesori.
Sa vedem: avem circa 400.000 de dascǎli, din care, 5% ar fi 20.000. Admiţând cǎ aceştia câştigaserǎ în instanţǎ aplicarea legii prin care se prevedea creşterea salariilor cu 50%, cheltuielile sunt, de fapt, echivalente cu salariile a 10.000 de profesori.
In acest context, cât de proşti crede dumnealui ca suntem ca sǎ credem afirmaţia dumnealui, conform cǎreia, pentru plata acestor sume trebuie disponibilizaţi 100.000 de –alţi- bugetari? Cam de 10 ori mai proşti decat suntem?
Sau afirmaţia se înscrie în categoria "divide et impera" aplicatǎ in incercarea de a scinda, şi mai tare dacǎ se poate, societatea?
Când vǎ mai uitaţi la ştiri, nu mai înghiţiţi pe nemestecate.
joi, 27 mai 2010
Tortura chinezeasca si iesirea din criza
A doua zi l-am auzit declarand ca "spera" sa nu fie nevoie sa creasca TVA si impozitele.Si asta mi-a adus aminte de Tai-pan si, ca sa fiu sigura ca reproduc corect povestea, am cautat pe net.Culmea, peste ce dau?
La adresa
http://alexbrie.net/108/tortura-chinezeasca-si-reteta-de-guvernare/
un articol cu titlu aproape identic, scris in 2004 de Alex Brie, de care, spre jena mea inca nu stiu nimic, dar voi afla. Pentru ca mi-ar fi greu sa explic mai bine, atasez un fragment din articolul lui. Va recomand sa cititi intreg articolul.
Prin “Tai-Pan” de James Clavell parca, era descrisa o tortura chinezeasca infioratoare: prizonierului i se cerea sa aleaga ce parte a corpului sa-i fie amputata in ziua urmatoare. Un “informator” ii spunea acestuia ca ajutorul salvator e pe drum, si ca in cateva zile va fi eliberat. Plin de sperante, prizonierul alegea un membru minor, a carui lipsa sa-i permita totusi o viata decenta pe viitor. Dar ajutorul promis nu venea la timp. Mutilat, prizonierul afla, de la “informator”, ca ajutorul va intarzia putin. Tortionarii ii impuneau, de asemenea, sa aleaga o noua parte a corpului pentru o noua amputare. Si asa mai departe.
Este o tortura inumana aceasta, a sperantelor desarte. Un prizonier care stie ca nu mai exista scapare ar putea trece la masuri disperate. Tentative de evadare, de revolta. Sau impacare sufleteasca, zen, stoicism. Dar plin de speranta ca ajutorul de afara va veni, el isi amana efortul pentru ceva mai tarziu, cand va fi nevoie. Fara sa-si dea seama ca atunci va fi prea tarziu, ca atunci va fi incapabil sa mai schimbe ceva.
Teama mi-e, pe bune, ca asa vor evolua lucrurile si in cazul nostru. Teama mi-e ca ne lasam amagiti sau, mai rau, ne amagim singuri. Teama mi-e ca ne vom trezi prea tarziu, cand, amputati nu doar economic, ci si moral, vom fi inapti sa mai schimbam ceva.
sâmbătă, 1 mai 2010
Chiftele fara patrunjel si care alegorice
Mi-amintesc unul din bancurile de pe vremuri: de ce ne obliga sa participam la demonstratia de 1 Mai? Ca sa ne numere cati am supravietuit dupa iarna care a trecut.Si-mi mai aduc aminte ca se demonstra cu care alegorice cu ciocane pneumatice si tot felul de freze si de raboteze...
Zilele trecute m-a sunat S.B. presedintele Fratia Maramures sa ma intrebe daca iesim azi la o pichetare. I-am spus ca, daca se organizeaza, eu-una sigur vin, si ca astept un telefon de informare. Nu l-am primit.
In drum spre iarba, voi opri, totusi, in fata prefecturii. Vreau sa ma numere cineva, sa vada ca nu am murit; nici eu, nici spiritul meu critic, nici dorinta mea de a schimba lucrurile in bine, nici spiritul de solidaritate. Voi avea, in loc de car alegoric, o carte, pentru ca nu-mi amintesc sa fi demonstrat nimeni cu carti, si cred ca s-ar impune.
La multi ani, tuturor de ziua internationala a muncii!
PS: ce legatura au chiftelele fara patrunjel? Nici una, inafara de faptul ca-s oribile. Niciuna inafara de faptul ca, multumita guvernului, va trebui sa le mancam asa. Pentru ca nu-mi permit sa mai dau alti bani pe mancare. Niciuna, inafara de faptul ca mi-a fost lene sa fug pana la piata, dar nu mi-e lene sa scriu pe blog...
PPS Sa schimb oare cartea cu o pancarda pe care sa scrie "Vreau alte chiftele!"?
joi, 25 februarie 2010
Sindromul Cassandra, « după mine, potopul » si mintea cocosului de pe urma

Pentru caz de lapsus, Cassandra, personaj din mitologia greacă, furase de la zei darul previziunii. Zei i-au lasat harul, dar au blestemat-o sa n-o creada nimeni.
Mai puţin mitologică subsemnata, mi-am transmis pe toate caile de comunicare opinia ca indexarea cu 37% a valorii punctului de pensie (cred ca in 2007) este o masura periculoasa si va face ca sistemul de pensii sa fie nesustenabil.
La masa de Crăciun din acel an, mi-am atras oprobriul prietenilor părinţilor mei, evident pensionari. Le-am explicat că, din 30% contribuţii pentru pensie, nu se poate acoperi 42% cât era atunci valoarea punctului de pensie, cu atât mai mult cu cât sunt mai mulţi pensionari decat salariaţi. Evident, nefiind rudă cu Mama Omida, în cazul meu nu era vorba de profeţie, ci de o estimare. O "regula de trei, simpla", nivel de clasa a sasea.
Au fost, toti, atât de indignaţi de matematica mea ultrasimplificată, încât am fost pusă (verbal) la colţ si, daca n-as fi avut varsta pe care o am, mi-ar fi pus si coji de nuca. Reactionau ca şi cum le-aş fi cerut sa-mi verse mie in cont diferenţa de procent. La fel ca "o buna parte a presei", pareau sa nu inteleaga ca bugetul este o chestie finita.
De atunci privesc cu stupoare cum sirul darurilor pentru pensionari continua.
M-am tot întrebat, în timp, ce-i determina pe parlamentari să continue sa propuna si sa aprobe legi care mai de care mai ciudate referitoare la pensionari..."Noi dam mai mult" "Ba noi, ba noi!!!"
Nu mi-aş permite să cred că oamenii care-mi hotărăsc viaţa s-ar putea se tine de scaune ca si caracatitele votand orice. Nici ca ar acţiona vreodata conform devizei “după mine, potopul”. Nici sa cred ca sunt, majoritatea, prosti, rauvoitori si nepasatori nu-mi permit.
De cateva luni, au inceput sa apara din ce in ce mai des guvernantii pe "sticla": descoperisera apa calda si, bonus! ca bugetului i se vede fundul...sacului, ca trebuie crescut TVA, scazute alocatiile, si, a trei zi-dupa scripturi- ca plata pensiilor devine incerta.
"Cum de-au priceput atat de tarziu, am strigat eu, ca doar era la mintea cocosului!"
”Ascultă, ce nu-ti e clar? m-a interpelat o prietena. Aia n-au înţeles problema dintr-un motiv foarte simplu: n-aveau minte de cocoş! Poate acum au!”
marți, 9 februarie 2010
Legea pensiilor si iesirea din criza
Tot ce pot face acum este sa modifice legea pensiilor. Evident, pentru viitor.Sa platim cotizatii mai mari, sa ne pensionam mai tarziu, sa fim penalizati mai tare pentru pensionarea anticipata. Cei ce-au intrat deja la pensie pe baza unor legi speciale, cica-s intangibili. I-auzi!
Eu cred ca guvernul fie a intrat in pana de idei, fie sufera de impotenta politica.
Dau eu o idee:
Ia sa se impuna impozitul progresiv: si pe salarii, si pe venit, si pe profit. Evident, si pe pensii. Pe venitul global, asa ar fi mai bine si mai corect.
N-o sa fie mai multi bani la pensii? Sigur nu, dupa toate exceptiile si derogarile care se fac sub "presiunea televizorizata"a te miri cui. In schimb, se vor colecta destui bani ca sa nu mai fie necesara cresterea TVA. Cum care crestere TVA? Cea care-si tot iteste capul de dupa degetul cu care ne ameninta FMI ca ne taie...p...nu portia, transa.
Daca ideea asta, simpla, echitabila, europeana (utilizata in Suedia, Norvegia, Danemarca) nu se aplica, ramane in picioare varianta a doua...
Lumeeeeeeee!N-are careva de vanzare niscai viagra politica? Ca tare ne-ar trebui....
marți, 6 octombrie 2009
Dincolo de imaginatia guvernamentala
Daca nu eu, cei care decid pentru mine.
Tot ce am auzit este despre reducerea cheltuielilor cu bugetarii, conform cerintelor FMI, de la 9la 7% din PIB.Evident, aceasta masura se bate cap in cap cu cresterea salariilor bugetarilor cu o proportie ce depaseste 50%. Matematic, acest lucru inseamna disponibilizarea a 30% din bugetari. Sau 7% din populatia activa a tarii.
Voi trece usor peste faptul ca asta inseamna odata reducerea calitatii serviciilor pe care statul le ofera (de fapt le datoreaza populatiei). Voi trece si peste faptul ca aceasta disponibilizare inseamna si o reducere a consumului de bunuri si servicii, deci o noua serie de intreprinzatori care va falimenta. Ceea ce va avea ca si consecinta o noua scaderea a PIB.Asta prin scaderea consumului privat, pentru ca PIB, conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Produs_intern_brut inseamna
PIB = consum privat + consumul statului+ investiţii + exporturi nete,
unde exporturi nete = exporturi − importuri
Ma uimeste insa faptul ca nimeni, si cand spun nimeni spun absolut nimeni din toti cei ce s-au pronuntat deontologic n-au spus ca au de gand sa ia .... urmatoarele masuri(oricare) pentru dublarea PIB. De exemplu prin investitii, dupa cum spune formula.
Investitiile, gestionate cu cap, nu ca autostrada Transilvania, care, de la 2.2 miliarde de dolari negociati initial se pare ca va costa 11 pana la urma, ar avea ca si consecinta crearea de locuri de munca: la efectuarea investitiei, precum si in amonte si aval. Nici faptul ca, intr-o tara cu o populatie aflata la varsta activa, lucreaza legal circa o treime, in care sunt inclusi bugetarii, care, evident, sunt prea multi, nu-i asa?. Pentru ca guvernantii n-au gasit masurile potrivite pentru a crea locuri de munca, o alta treime platesc impozite si taxe aiurea pe mapamond, muncind pe bani de mizerie, si contribuind la PIB-ul altor state....
luni, 5 octombrie 2009
Condamnati la saracie
Mai rau, daca acel functionar va fi o femeie care a "beneficiat" de concediul de crestere pentru doi copii, pensia va fi echivalenta uneia de 400 lei, raportat la pensiile actuale.
Cand se vorbeste despre salariile bugetarilor, se promoveaza ideea ca Romania isi asuma modelul german. Sa fie o eroare sau o minciuna crasa?
Sistemul german are la baza doua premise:
- asigurarea unui venit suficient pentru a acoperi nevoile unui trai decent (cu un ecart de 1-4 intre salariul minim si cel maxim in sistemul bugetar (cel mai mic fiind in jurul a 1600 euro, cel mai mare in jurul a 5800), pentru ca functionarii sa nu fie nevoiti sa mai caute de lucru
- stabilitatea locurilor de munca.
Conform legii salarizarii unice promovate de guvern, bugetarii vor fi nu doar saraci in perioada exercitarii functiei publice- ce pompos suna, nu-i asa?- ci si la batranete.
Precum bine stiti, guvernul se lauda cu pensia sociala in suma de 350 lei de la 1 octombrie, aceasta fiind suma minima care este platita tuturor persoanelor care, conform calculelor, ar trebui sa primeasca pensii mai mici.
Cat de mare trebuie sa fie nesimtirea si lipsa de logica guvernamentala atunci cand da o lege conform careia un functionar public care a lucrat 35 de ani va avea o pensie cu 15% mai mare decat a unei persoane care a lucrat 15 ani, sau chiar mai putin?
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Logica guvernamentala
Structurile teritoriale ANES (Agentia nationala pentru egalitate de sansa intre femei si barbati)vor fi desfiintate.
Dupa ce ca au fost prevazute cu reprezentare jalnica de 3 persoane pe judet (care s-au redus in practica la cate una), dupa ce ca n-au avut alocate nici un fel de resurse pentru activitate, acum se inchid reprezentantele din teritoriu.
Promovarea acestui deziderat ramane in grija unei structuri din Bucuresti...si numai pentru ca e ordin de la UE. Raman functionale comisiile judetene pentru egalitate de sansa (o adunare de persoane numite in acest scop in subordinea prefecturilor).
Conducerea lor va fi asigurata - culmea!- de o persoana de la Agentia de plati care va primi atributii suplimentare in acest sens.
Tare, frate! Da' tot nu pricep: de ce de la Agentia de plati?
marți, 18 august 2009
Ce-a uitat guvernul….
…ca nu-mi vine sa cred ca n-a stiut, sau mi-ar veni sa ma sinucid dac-as crede ca nu stie….
Orice angajator care are un chiosc de placinte, stie ca, din totalul cheltuielilor cu salariile, aproape jumatate ajunge in bugetul statului.Sub forma de contributii, impozite si taxe.
La un salariu brut de 1000 lei, salariatul ia in mana 702 lei. 298 merg in bugetul statului. Inafara de asta, angajatorul mai plateste 284 lei. Recapituland, pentru ca o persoana sa ia in mana, legal 702 lei, statul incaseaza 582 lei. In plus fata de asta, cu exceptia cumparaturilor facute la piata, din toate celelalte cheltuieli pe care le face salariatul, 19% se intoarce tot la stat, deci inca vreo 100 lei.
Acuma vine guvernul si spune ca reduce bugetarii. Da’ oamenii aia sunt asigurati social, prin urmare, o parte se vor pensiona. Daca institutia noastra este tipica, jumatate din 20% indeplinesc conditii de pensionare anticipata. Si pensia lor va ajunge tot cam pe la 700 lei.
Cealalta jumatate, in aceste vremuri de criza, cel mai probabil vor solicita somaj. Acesta ar fi ceva mai mic, dar, deoarece pentru someri se plateste contributia de asigurari sociale pentru pensie la 1/4 din salariul mediu pe economie, si niste contributii de sanatate. Apoi, acesti oameni vor face reconversie profesionala. Pe banii cui, ma rog? Tot ai bugetului, nu-i asa?
In final, reducerea de cheltuieli din fondul de salarii ajunge la cca 100 de lei de persoana disponibilizata, asta pe parcursul primului an. Abia dupa anul de somaj exista o sansa sa se diminueze cheltuielile, cu cele aferente somerilor.
Prin urmare, se pierde/disponibilizeaza 20% din forta de munca din sistemul bugetar care, va amintesc, inseamna servicii si protectie sociala, pentru o reducere reala cu 7% din 20% a cheltuielilor cu salariile sistemului bugetar. Tanda pe manda cheltuielile cu salariile din sistemul bugetar scad cu cca 2%. Dar celelalte cheltuieli, cu intretinerea cladirilor, consumabile, telefoane, masini, raman. Si nu stiu care este ponderea cheltuielilor cu salariile in total cheltuieli bugetare, dar nu cred ca ajunge la jumatate.
Vin si intreb? Pentru o asemenea reducere de cheltuieli esti gata sa instalezi haosul intr-un sistem? In loc sa iei lucrurile cu calm, sa reduci cu 2% salariile, si sa te apuci sa analizezi cu calm situatia? Sa vezi in ce domenii lucreaza personae care au timp sa citeasca ziarul la lucru si sa le reorganizezi? Sa dezvolti aplicatiile informatice, sa gandesti o strategie si apoi sa reduci din personal?
Si, domnule Moise Guran, credeam ca faceti parte dintr-o institutie respectabila, una care prezinta realitatea in ansamblul sau, nu doar acea fateta care va convine.
Cand domnul Vasilescu, de la BNR, a incercat sa va spuna ca disponibilizarea bugetarilor muta povara dintr-un buzunar al statului in altul, l-ati intrerupt de cel putin doua ori.
Ori aveti mintea ingusta, ori sunteti rauvoitor, repetand in mod obsesiv faptul ca din firmele private au fost disponibilizati oameni la primele semne de criza. Firmele private nu i-au trimis pe oamenii aia in eter, i-au trimis sa fie platiti din acelasi buget al statului din care urmeaza sa fie platiti si bugetarii pe care-I vreti musai disponibilizati. Din contributiile pe care o sa le plateasca cine, ma rog?
miercuri, 22 iulie 2009
Teoria ca teoria, dar practica ne mananca zilele
Calitatea pregatirii, diferenta de valoare profesionala, inconstienta studentilor si a parintilor... Bla-bla-bla! Ba nu: BLA-BLA-BLA e mai corect spus. Si ma exprim asa pentru ca sunt o doamna si nu vreau sa fac referiri la mana ursului.
Doamnelor, domnilor, va pierdeti in teorie!
Nu vedeti padurea din cauza copacilor, aveti orbul gainii, purtati ochelari de cal? Doamna ministru, domnule guvern, domnilor parlamentari, va dati seama ce dracu faceti anuland diplomele?
1. Orice document semnat de vreun absolvent ( document care presupune decizia unei persoane calificate) devine nul. In consecinta:
- deciziile judecatorilor ale caror diplome au fost anulate devin nule
- documentele de stare civila idem: ai un certificat de casatorie, dar nu esti casatorit daca actul nu poarta semnaturi autorizate
- admitem ca unul din membrii comisiei de examen de bac ai copilului meu a facut aceasta facultate. Legal, necalificat fiind nu poate face parte din comisia de bac, deci nota fiului meu, ca si foaia matricola nu a fost emisa in conditii legale, deci voi contesta nu doar nota de la bac, dar si mediile de la materia lui pe toti anii scolari, ca si notele de la capacitate si repartitia la facultate, acolo unde media din scoala are o pondere in media de admitere.
- bilanturile contabile devin egale cu zero
- toate contractele semnate de acestia se pot contesta in instanta.
- toate tranzactiile cu proprietati semnate de vreun notar spiru-haretist, ca si actele de proprietate emise de vreun secretar de primarie sunt nule.
- ha! ne putem trezi ca ni se cere sa restituim finantari nerambursabile luate de la UE pentru ca CV-urile echipelor de management de proiect nu corespund criteriilor pe baza carora au fost aprobate.
2. Toate salariile conditionate de nivelul studiilor devin "drepturi necuvenite"
si trebuie recuperate. De la cine? De la cine a beneficiat de ele, conform legii.
Aveti idee ce inseamna sa recuperezi de la, sa zicem, 50000 de oameni, diferente de salariu de cca 30% pe un numar de ani?
Daca scoala asta functioneaza din 2002, a scos primele promotii in 2005. Din 2005 pana acum, cate acte trebuie anulate, revizuite, refacute? Cate dintre acestea, pe drept sau pe nedrept vor fi contestate in instanta? Ce eforturi si ce costuri vor trebui sa suporte nu doar absolventii si cei care au avut legaturi profesionale cu ei, ci si statul, prin urmare contribuabilii, adica noi toti?
Hm! recapituland dezbaterile, imi aduc aminte ca mai toti ati tinut sa ne spuneti la televizor ca ati facut scoala adevarata, la stat, la zi.
Si, la ce v-a folosit, daca dupa aceasta scoala cu care va laudati, plus experienta profesionala si politica de zeci de ani, nu sunteti capabili sa vedeti ce consecinte antreneaza o asemenea decizie? Bine ca le-a vazut Diana B., coleguta mea, functionar de executie. Din pacate, degeaba are ea capacitatea, daca dreptul de decizie il aveti dumneavoastra.
Sa revenim. In teorie,aveti dreptate. Si in practica aveti dreptate: lucrurile nu trebuie sa continue asa. Problema trebuie rezolvata (si aici ma abtin eroic sa comentez despre vinovatia si complicitatile care au determinat/permis aparitia si evolutia ei).
Dar daca anularea diplomelor deja emise chiar este singura solutie practica pe care o aveti, sunteti, scuzati-ma, jalnici, patetici, cu capul in nori! Coborati din inaltele sfere ale teoriei si eticii cu picioarele pe pamant, in lumea reala, si mai ganditi-va odata, de doua ori, de noua ori, inainte de a lua o decizie. Si apoi inca odata inainte sa va exprimati in public. Si, pentru numele lui Dumbezeu, vedeti ca solutia pe care o adoptati sa nu ne azvarle in haos!
Semnat: O absolventa "de stat"