Citez din memorie: FMI nu sustine ca Romania cheltuieste prea mult pentru asistenta sociala, ci, pur si simplu, ca acesti bani nu sunt orientati corect. Nu putem acorda subventii de care sa beneficieze toata lumea, pentru ca atunci bogatii ar beneficia mai mult. De exemplu, daca am subventiona laptele, tot bogatii ar bea mai mult lapte.
Cam cati sunt bogatii in Romania? Sa fie 100.000 din 20.000.000, adica 5%? Eu cred ca mult mai putin, dar e doar o opinie. Oricum, ma gandesc : cat mama dracului de lapte bea domnul Patriciu cu bogatii lui cu tot acuma, si cat ar fi in stare sa bea daca, doamne fereste, un guvern inconstient l-ar subventiona?
luni, 30 ianuarie 2012
luni, 23 ianuarie 2012
vineri, 20 ianuarie 2012
Dilema prizonierului
După mai bine de o săptămână de proteste în ţară, mă întreb unde sunt eu, în chestia asta.
Cred că sunt doi ani de când se discută despre asigurările private în sănătate, nu? Şi tot de atunci spun şi scriu în toate ocaziile că nu e de bine, că este o problemă care ar trebui să provoace o reacţie publică vehementă.
Când a ieşit pe post “preşedintele meu” să retragă porcăria de lege? Oricum, semnasem de două-trei zile o petiţie online legată de domnul Arafat. Ei, în prima zi lucrătoare după demisia domnului Arafat eram pornită, so... am ieşit în pupu târgului când am plecat de la job, să iau pulsul... să mă lipesc de-un protest, ceva... Concluzia-tardivă-fiind că,probabil, n-am destul sânge în vine ca să protestez de una singură.
In Piaţa Revoluţiei erau fix şase persoane. Şase bărbaţi, mai precis. Când m-am apropiat şi am tras cu urechea la discuţii... cel puţin doi păreau a fi luat o doză de indignare din sticlă..., aşa că m-am retras. Strategic. Nu-mi venea să mă asociez cu ei....Rectific : nu-mi convenea să fiu asociată cu ei....
E a doua vineri de proteste şi eu le urmăresc la televizor. Stau într-o margine de oraş, şi, de regulă, Silviu mă ia cu maşina de la serviciu. Azi l-am întrebat dacă n-are chef să trecem prin piaţă, să vedem dacă e ceva mişcare, să ne alăturăm.
Nu m-a refuzat. Nu direct. Mi-a spus că mă duce unde doresc şi mă aşteaptă cât consider necesar. Pasiv-agresiv.
Te-ai schimbat!-am verbalizat o parte din ce gândeam, o rememorare nespusă a faptului că împreună am spart o uşă- cu umărul- ca să multiplicăm manifeste la Revoluţie, în ’89.
Nu-i vorba de asta, mi-a răspuns.E vorba de faptul că protestele astea nu vor avea nici un efect. E vorba de faptul că Băsescu n-o să-şi dea demisia. E vorba de faptul că oamenii tre’ să-şi manifeste opinia la vot. E vorba de faptul că anticipatele n-ar trebui să fie la Parlament, ci la preşedinte, sau la ambele, deodată.
Era o lapoviţă urâtă afară, aşa că, atunci când m-a întrebat –Zi, unde te duc? am răspuns, mai mult sau mai puţin convinsă –Acasă...
Laşitate? Comoditate? Ambele, şi multe altele?
Şi mă regăsesc într-o varianta a dilemei prizonierului: “Eu nu protestez, n-are rost din moment ce nu ştiu dacă ceilalti ma vor sprijini sau ma vor trada, daca am vreo şansă să-mi ating obiectivul, şi oricum, sunt alţii care o fac, iar ceea ce obţin ei obţin şi eu, şi fără nici un efort.
Dar dacă toată lumea gandeste si face ca mine?
Cred că sunt doi ani de când se discută despre asigurările private în sănătate, nu? Şi tot de atunci spun şi scriu în toate ocaziile că nu e de bine, că este o problemă care ar trebui să provoace o reacţie publică vehementă.
Când a ieşit pe post “preşedintele meu” să retragă porcăria de lege? Oricum, semnasem de două-trei zile o petiţie online legată de domnul Arafat. Ei, în prima zi lucrătoare după demisia domnului Arafat eram pornită, so... am ieşit în pupu târgului când am plecat de la job, să iau pulsul... să mă lipesc de-un protest, ceva... Concluzia-tardivă-fiind că,probabil, n-am destul sânge în vine ca să protestez de una singură.
In Piaţa Revoluţiei erau fix şase persoane. Şase bărbaţi, mai precis. Când m-am apropiat şi am tras cu urechea la discuţii... cel puţin doi păreau a fi luat o doză de indignare din sticlă..., aşa că m-am retras. Strategic. Nu-mi venea să mă asociez cu ei....Rectific : nu-mi convenea să fiu asociată cu ei....
E a doua vineri de proteste şi eu le urmăresc la televizor. Stau într-o margine de oraş, şi, de regulă, Silviu mă ia cu maşina de la serviciu. Azi l-am întrebat dacă n-are chef să trecem prin piaţă, să vedem dacă e ceva mişcare, să ne alăturăm.
Nu m-a refuzat. Nu direct. Mi-a spus că mă duce unde doresc şi mă aşteaptă cât consider necesar. Pasiv-agresiv.
Te-ai schimbat!-am verbalizat o parte din ce gândeam, o rememorare nespusă a faptului că împreună am spart o uşă- cu umărul- ca să multiplicăm manifeste la Revoluţie, în ’89.
Nu-i vorba de asta, mi-a răspuns.E vorba de faptul că protestele astea nu vor avea nici un efect. E vorba de faptul că Băsescu n-o să-şi dea demisia. E vorba de faptul că oamenii tre’ să-şi manifeste opinia la vot. E vorba de faptul că anticipatele n-ar trebui să fie la Parlament, ci la preşedinte, sau la ambele, deodată.
Era o lapoviţă urâtă afară, aşa că, atunci când m-a întrebat –Zi, unde te duc? am răspuns, mai mult sau mai puţin convinsă –Acasă...
Laşitate? Comoditate? Ambele, şi multe altele?
Şi mă regăsesc într-o varianta a dilemei prizonierului: “Eu nu protestez, n-are rost din moment ce nu ştiu dacă ceilalti ma vor sprijini sau ma vor trada, daca am vreo şansă să-mi ating obiectivul, şi oricum, sunt alţii care o fac, iar ceea ce obţin ei obţin şi eu, şi fără nici un efort.
Dar dacă toată lumea gandeste si face ca mine?
marți, 10 ianuarie 2012
Linsajul victimei
De mai bine de o luna asistam la o porcarie majora: reflectarea in presa a cazului profesorului violator de la Jean Monet.
O persoana angajata pentru a proteja, educa si forma uman copiii, si-a incalcat in mod marsav obligatiile, abuzand de varsta, sexul si pozitia sa pentru a intretine relatii sexuale cu o eleva. Nu dau doi bani pe afirmatiile tipului care sustine ca tanara ar fi fost de acord. Oricine vrea sa-si scape pielea ar spune orice. El a abuzat de autoritatea pozitiei sale, autoritate conferita de angajarea lui de catre o institutie a statului roman. In timpul in care s-a petrecut fapta incriminata, individul era in exercitiul functiei sale oficiale, nu in timpul sau liber.Era... la serviciu, cum s-ar spune, nu-i asa?
Trecand peste toate astea, o haita de aparatori ai "sarmanului" a declansat o campanie mediatica care acuza, culmea, comportamentul victimei. Parte a acestei campanii, haita poarta violatorul pe la televiziuni, clamand inocenta acestuia.
Utilizand clasica metoda " da' si el s-a strambat la mine", aparatorii "impetuosului" profesor fac caz de moralitatea fetei care era, citez "aproape majora", deci responsabila, in timp ce profesorul de 27 de ani este prezentat ca fiind un inocent care... a fost manat de puternicele emotii determinate in sufletului lui sensibil de "perversa seducatoare". Se insinueaza chiar ca acuzatia de viol vine in urma faptului ca, dupa ce nefericitul tanar si-a dat frau liber emotiilor, si-a tratat cu raceala...iubita. I-auzi? Nu stiu altora cum li se pare, dar mie "raceala" asta imi suna ca o confirmare a vinovatiei profesorului. Se distanta, in opinia mea, de victima.
In ce lume traim?
Evident, intr-una a standardelor duble pentru femei si barbati, daca la 17 ani si 11 luni o tanara este responsabila, iar un tanar de 27 de ani, nu.
Evident, intr-una in care realizatori de emisiuni care l-au invitat pe acest ... individ impreuna cu aparatorii lui, la ore de maxima audienta, sa vorbeasca intregii natiuni despre "inocenta" sa, umilind victima in vazul natiunii.
Evident, intr-una in care o avocata isi utilizeaza autoritatea morala ca sa atace moralitatea victimei, in loc sa-si apere clientul cu mijloace legale.
Evident una in care un...smecheras de cartier a fost angajat ca profesor, nu ca portar, la un liceu de prestigiu, cand este evident ca nu prezinta nici macar cunostinte de exprimare corecta in limba romana.
Una in care controlul psihologic prevazut de lege de face in dorul lelii, pentru ca, facut serios, ar fi relevat profilul lui ca fiind incompatibil cu activitatea de profesor.
Si, evident, una in care o victima va fi violata moral de toate televiziunile si fituicile de scandal din tara, saptamani in sir.
Ce este mai trist este ca modul in care este prezentat acest caz, va constitui o lectie pentru femeile violate care ar avea ideea sa-si ceara dreptate in instanta: Ciocul mic, altfel patesti si tu la fel ca aia de la Jean Monet!
O persoana angajata pentru a proteja, educa si forma uman copiii, si-a incalcat in mod marsav obligatiile, abuzand de varsta, sexul si pozitia sa pentru a intretine relatii sexuale cu o eleva. Nu dau doi bani pe afirmatiile tipului care sustine ca tanara ar fi fost de acord. Oricine vrea sa-si scape pielea ar spune orice. El a abuzat de autoritatea pozitiei sale, autoritate conferita de angajarea lui de catre o institutie a statului roman. In timpul in care s-a petrecut fapta incriminata, individul era in exercitiul functiei sale oficiale, nu in timpul sau liber.Era... la serviciu, cum s-ar spune, nu-i asa?
Trecand peste toate astea, o haita de aparatori ai "sarmanului" a declansat o campanie mediatica care acuza, culmea, comportamentul victimei. Parte a acestei campanii, haita poarta violatorul pe la televiziuni, clamand inocenta acestuia.
Utilizand clasica metoda " da' si el s-a strambat la mine", aparatorii "impetuosului" profesor fac caz de moralitatea fetei care era, citez "aproape majora", deci responsabila, in timp ce profesorul de 27 de ani este prezentat ca fiind un inocent care... a fost manat de puternicele emotii determinate in sufletului lui sensibil de "perversa seducatoare". Se insinueaza chiar ca acuzatia de viol vine in urma faptului ca, dupa ce nefericitul tanar si-a dat frau liber emotiilor, si-a tratat cu raceala...iubita. I-auzi? Nu stiu altora cum li se pare, dar mie "raceala" asta imi suna ca o confirmare a vinovatiei profesorului. Se distanta, in opinia mea, de victima.
In ce lume traim?
Evident, intr-una a standardelor duble pentru femei si barbati, daca la 17 ani si 11 luni o tanara este responsabila, iar un tanar de 27 de ani, nu.
Evident, intr-una in care realizatori de emisiuni care l-au invitat pe acest ... individ impreuna cu aparatorii lui, la ore de maxima audienta, sa vorbeasca intregii natiuni despre "inocenta" sa, umilind victima in vazul natiunii.
Evident, intr-una in care o avocata isi utilizeaza autoritatea morala ca sa atace moralitatea victimei, in loc sa-si apere clientul cu mijloace legale.
Evident una in care un...smecheras de cartier a fost angajat ca profesor, nu ca portar, la un liceu de prestigiu, cand este evident ca nu prezinta nici macar cunostinte de exprimare corecta in limba romana.
Una in care controlul psihologic prevazut de lege de face in dorul lelii, pentru ca, facut serios, ar fi relevat profilul lui ca fiind incompatibil cu activitatea de profesor.
Si, evident, una in care o victima va fi violata moral de toate televiziunile si fituicile de scandal din tara, saptamani in sir.
Ce este mai trist este ca modul in care este prezentat acest caz, va constitui o lectie pentru femeile violate care ar avea ideea sa-si ceara dreptate in instanta: Ciocul mic, altfel patesti si tu la fel ca aia de la Jean Monet!
vineri, 18 noiembrie 2011
De la Baba-Oarba la Meșterul Manole
Mi-a picat în mână un catalog de jucării. Unul al unui important lanț de magazine al cărui nume rimează cu “fără egal”, și pe care l-am răsfoit…fiindcă, na! vin sărbătorile.
Multe chestii și chestiuțe, multe jucării urâte, majoritatea scumpe…Dar ce-mi văd ochii? “Meșterul Manole”,53.99. Ce-i asta? Mă uit mai bine.
Pauză!Tre’ să-mi revin din șoc! Imi șterg ochelarii, și mă mai uit odată: nu pot să cred! Poza de pe cutie sugerează că ar fi vorba de un soi de leggo mai bădăran lucrat, cu o fată pe una din piese și, colac peste pupăză, un țăran cu un soi de perie sau poate un baros în mână… După poziție, ăsta pare a dori să spargă capul …fetei!
Imi iau lupa și citesc: salveaz-o pe Ana!
Nu pot să cred! Să-mi pun un pic de ordine în gânduri…Recapitulez: ăsta e un joc? Da!Pentru copii? Că n-o fi pentru bunici! De sărbători bunicii primesc fulare și șosete. Bineînțeles că pentru copii!
Evident, vorbim despre un joc…intelectual… Pentru a putea fi jucat, se presupune că unul din părinți tre’ să-i explice copilului…cum mama dracului a ajuns proasta aia în zid, de trebuie trebuie acuma salvată!
Poate I se spune băiatului să citească balada. Sau poate i-o citește tata…și uite cum apare o interacțiune culturală în familie.Parcă văd: tăticul, pe canapea, cu băiețelul în brațe, povestind cum un soț își zidește soția de vie, pentru ce? Pentru a-și soluționa o problemă de serviciu?
Ha! îi citește toată balada? în varianta cu Ana însărcinată sau nu? îi vorbește despre tradiția jertfei, a sacrificiului…altora pentru interesul sau orgoliul propriu?
Ce varză poate provoca o poveste din asta în mintea unui copil? Si ce-a fost în mintea tâmpitului care a conceput un asemenea joc? Dar într-a idiotului care l-a contractat? Si cu ce se gândesc ăștia că vor sparge topul vânzărilor anul viitor? “Ciocănelul Râmaru”? “Bisturiul lui Jack Spintecătorul? Sau “Kitul Ted Bundy”?
PS: Abia la final, scriind titlul, realizez cum a apărut “Baba-Oarba, și mă întreb: De ce dracu’ spunem că-i un joc?
Multe chestii și chestiuțe, multe jucării urâte, majoritatea scumpe…Dar ce-mi văd ochii? “Meșterul Manole”,53.99. Ce-i asta? Mă uit mai bine.
Pauză!Tre’ să-mi revin din șoc! Imi șterg ochelarii, și mă mai uit odată: nu pot să cred! Poza de pe cutie sugerează că ar fi vorba de un soi de leggo mai bădăran lucrat, cu o fată pe una din piese și, colac peste pupăză, un țăran cu un soi de perie sau poate un baros în mână… După poziție, ăsta pare a dori să spargă capul …fetei!
Imi iau lupa și citesc: salveaz-o pe Ana!
Nu pot să cred! Să-mi pun un pic de ordine în gânduri…Recapitulez: ăsta e un joc? Da!Pentru copii? Că n-o fi pentru bunici! De sărbători bunicii primesc fulare și șosete. Bineînțeles că pentru copii!
Evident, vorbim despre un joc…intelectual… Pentru a putea fi jucat, se presupune că unul din părinți tre’ să-i explice copilului…cum mama dracului a ajuns proasta aia în zid, de trebuie trebuie acuma salvată!
Poate I se spune băiatului să citească balada. Sau poate i-o citește tata…și uite cum apare o interacțiune culturală în familie.Parcă văd: tăticul, pe canapea, cu băiețelul în brațe, povestind cum un soț își zidește soția de vie, pentru ce? Pentru a-și soluționa o problemă de serviciu?
Ha! îi citește toată balada? în varianta cu Ana însărcinată sau nu? îi vorbește despre tradiția jertfei, a sacrificiului…altora pentru interesul sau orgoliul propriu?
Ce varză poate provoca o poveste din asta în mintea unui copil? Si ce-a fost în mintea tâmpitului care a conceput un asemenea joc? Dar într-a idiotului care l-a contractat? Si cu ce se gândesc ăștia că vor sparge topul vânzărilor anul viitor? “Ciocănelul Râmaru”? “Bisturiul lui Jack Spintecătorul? Sau “Kitul Ted Bundy”?
PS: Abia la final, scriind titlul, realizez cum a apărut “Baba-Oarba, și mă întreb: De ce dracu’ spunem că-i un joc?
luni, 7 noiembrie 2011
Concluzii post-recensamant
1.Recensamantul a fost organizat de o maniera "hei-rup!-ista", si nu a fost conceput de practicieni, ci de teoreticieni.
2.Relevanta intrebarilor mi se pare incerta.
3. Faptul ca persoanele trebuiau sa dea numarul de ore lucrat si denumirea completa a firmei i-a facut pe multi repondenti sa revizuiasca- in minus - numarul orelor lucrate, de frica sa nu fie patronii luati la intrebari, si apoi sa-si piarda locul de munca. (CNP, denumire firma, numar de ore lucrate, intelegeti...)
4.Normal ca mai-toata lumea s-a declarat ortodoxa: explicatia este ca au fost botezati. Daca erau intrebati ce religie practica si cat de des merg la biserica, probabil raspunsul ar fi fost diferit.
Desi, trebuie sa recunosc ca am avut o zona foarte "conventionala" din punctul asta de vedere. Un alt recenzor a avut raspunsuri mai interesante, ca, de exemplu, crestini care nu recunosc nici o biserica, atei, nedeclarati, si, la etnie - un arian.
5. Intrucat sporul negativ al populatiei nu poate fi atat de mare ca cel dintre recensamantul 2002 si cel din 2011, probabil majoritatea celor "lipsa la inventar" e alcatuita din familii care s-au dus in strainatate cu catel-cu purcel, abandonand case si bunuri, nemailasand pe nimeni in tara. Ce-i drept, daca iau ca medie scara in care locuiesc eu si scara in care locuieste mama, acestia sunt peste 10%, si probabil la tara lucrurile stau si mai rau.
6. Sunt curioasa daca se vor face publice costurile recensamantului. din mai multe motive:
- in primul rand pentru ca recenzorii au fost platiti mizerabil;
- in al doilea rand pentru ca mapele de recensamant au fost sub orice critica: am folosit-o pe a mea cca 20 de minute, apoi s-a rupt.
-s-au tiparit cca 23 de milioane de pagini ori 5, deci cel putin 115 milioane. Cati copaci puteau fi salvati?
- in sfarsit, cine a castigat din afacerea asta?
7. Ma intreb daca maniera de auto-recenzare pe internet nu ar fi fost mai buna: datele erau incarcate direct in baza de date, in liniste, de catre fiecare familie in parte. Apoi, recenzorii puteau sa plece cu un laptop doar la familiile neinregistrate, inregistrand online datele. Se scutea partea de activitate care acum incepe: incarcarea informatiilor in bazele de date. Care abia acum urmeaza, si care va costa alt gramadoi de bani.
2.Relevanta intrebarilor mi se pare incerta.
3. Faptul ca persoanele trebuiau sa dea numarul de ore lucrat si denumirea completa a firmei i-a facut pe multi repondenti sa revizuiasca- in minus - numarul orelor lucrate, de frica sa nu fie patronii luati la intrebari, si apoi sa-si piarda locul de munca. (CNP, denumire firma, numar de ore lucrate, intelegeti...)
4.Normal ca mai-toata lumea s-a declarat ortodoxa: explicatia este ca au fost botezati. Daca erau intrebati ce religie practica si cat de des merg la biserica, probabil raspunsul ar fi fost diferit.
Desi, trebuie sa recunosc ca am avut o zona foarte "conventionala" din punctul asta de vedere. Un alt recenzor a avut raspunsuri mai interesante, ca, de exemplu, crestini care nu recunosc nici o biserica, atei, nedeclarati, si, la etnie - un arian.
5. Intrucat sporul negativ al populatiei nu poate fi atat de mare ca cel dintre recensamantul 2002 si cel din 2011, probabil majoritatea celor "lipsa la inventar" e alcatuita din familii care s-au dus in strainatate cu catel-cu purcel, abandonand case si bunuri, nemailasand pe nimeni in tara. Ce-i drept, daca iau ca medie scara in care locuiesc eu si scara in care locuieste mama, acestia sunt peste 10%, si probabil la tara lucrurile stau si mai rau.
6. Sunt curioasa daca se vor face publice costurile recensamantului. din mai multe motive:
- in primul rand pentru ca recenzorii au fost platiti mizerabil;
- in al doilea rand pentru ca mapele de recensamant au fost sub orice critica: am folosit-o pe a mea cca 20 de minute, apoi s-a rupt.
-s-au tiparit cca 23 de milioane de pagini ori 5, deci cel putin 115 milioane. Cati copaci puteau fi salvati?
- in sfarsit, cine a castigat din afacerea asta?
7. Ma intreb daca maniera de auto-recenzare pe internet nu ar fi fost mai buna: datele erau incarcate direct in baza de date, in liniste, de catre fiecare familie in parte. Apoi, recenzorii puteau sa plece cu un laptop doar la familiile neinregistrate, inregistrand online datele. Se scutea partea de activitate care acum incepe: incarcarea informatiilor in bazele de date. Care abia acum urmeaza, si care va costa alt gramadoi de bani.
sâmbătă, 29 octombrie 2011
Jurnal de recenzor IV
Am experimentat o chestie: am formulat de doua ori eronat intrebarea referitoare la "capul gospodariei" intreband cine este "capul familiei". Prima tendinta a fost sa fie nominalizat sotul. Cand m-am corectat si am spus " scuzati, intrebarea corecta este cine este capul gospodariei", tendinta a fost sa schimbe persoana, nominalizand sotia. Nici nu-mi dadusem seama ce usor manipulabili suntem. Si, la varsta mea, s-ar fi cuvenit...
La intrebarea privind religia am sperat din rasputeri sa am parte de ceva ...mai incitant. Nimic: ortodocsi, 6 romano-catolici, 5 protestanti, 5 martorii lui Iehova. O nota aparte: in casatoriile mixte, se pare ca, de regula, copiii sunt botezati in religia tatalui sau, uneori, a parintelui de acelasi sex.
Interesant mi s-a parut cazul in care, intr-un apartament convietuiau 3 doamne: mama, fiica si nepoata. Mama, maghiara reformata, divortata de un roman, si-a declarat fiica si nepoata (care lipseau de acasa) romance si ortodoxe. Mi-am permis sa intreb daca nu s-au putut aduna la aceeasi biserica, si doamna mi-a spus ca nu, tinerele merg la alta biserica.
Ieri Silviu l-a "amendat" cu o bere pe un prieten profesor si ateu, care a cedat recenzorului: si-a declarat ateismul, apoi recenzorul l-a intrebat daca a fost botezat, si cand acesta a raspuns afirmativ, i-a spuca atunci e ortodox, si a admis sa fie inregistrat ca atare. Tre' sa-l amendez si eu.
Amicii mei francezi se declara atei si spun ca, atata timp cat nu au fost consultati inainte de a fi botezati, considera ca drepturile le-au fost incalcate de parinti.
Doua concluzii:
- recenzorii pot influenta raspunsurile;
- romanii considera ca religia este un "dat" ireversibil-odata ce ai fost botezat.
La intrebarea privind religia am sperat din rasputeri sa am parte de ceva ...mai incitant. Nimic: ortodocsi, 6 romano-catolici, 5 protestanti, 5 martorii lui Iehova. O nota aparte: in casatoriile mixte, se pare ca, de regula, copiii sunt botezati in religia tatalui sau, uneori, a parintelui de acelasi sex.
Interesant mi s-a parut cazul in care, intr-un apartament convietuiau 3 doamne: mama, fiica si nepoata. Mama, maghiara reformata, divortata de un roman, si-a declarat fiica si nepoata (care lipseau de acasa) romance si ortodoxe. Mi-am permis sa intreb daca nu s-au putut aduna la aceeasi biserica, si doamna mi-a spus ca nu, tinerele merg la alta biserica.
Ieri Silviu l-a "amendat" cu o bere pe un prieten profesor si ateu, care a cedat recenzorului: si-a declarat ateismul, apoi recenzorul l-a intrebat daca a fost botezat, si cand acesta a raspuns afirmativ, i-a spuca atunci e ortodox, si a admis sa fie inregistrat ca atare. Tre' sa-l amendez si eu.
Amicii mei francezi se declara atei si spun ca, atata timp cat nu au fost consultati inainte de a fi botezati, considera ca drepturile le-au fost incalcate de parinti.
Doua concluzii:
- recenzorii pot influenta raspunsurile;
- romanii considera ca religia este un "dat" ireversibil-odata ce ai fost botezat.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)