După ploaie, chepeneag!

La graniţa dintre legalitate şi legitimitate, ideea că democraţia funcţionează în practică se dovedeşte a fi un mit. Legea referendumului spune ca votul meu nu conteaza, decat daca mai voteaza un numar neclar, dar foarte mare de oameni, care au varsta ca singur criteriu de definire. Si stiu ce spun. Celelalte nu sunt criterii, ci non-criterii:sa nu aiba boli psihice, sa nu fi fost condamnati....

Nu ştiu câţi votanţi suntem şi, pe undeva, mă gândesc că nici n-ar trebui să fie relevant. Relevant ar trebui să fie numărul celor care doresc să voteze. In consecinţă, dacă la alegeri contează exclusiv numârul celor care votează, la referendum ar trebui să fie la fel. Asimetria criteriilor de alegere respectiv demitere face ca democraţia procesului electoral să fie şchioapă.

In opinia mea, sistemul care legiferează exercitarea drepturilor democratice e defect. Dreptul la vot trebuie să fie universal, dar înscrierea pe listele de votanţi ar trebui să fie un act voluntar. Eu, doamna X, sunt interesată de alegeri şi doresc să mă implic. In acest caz, mă prezint la Biroul electoral şi cer înregistrarea mea pe aceste liste. Imi asum, cum s-ar zice, responsabilitatea de a urmări campania electorală şi de a vota, cu bunăcredinţă, ceea ce cred eu că ne este benefic. Cine nu s-a înscris pe listă, nu există, din punctul de vedere al procesului electoral.

Nu este normal ca ne-votul unei persoane să conteze. Nu este normal ca 1 (votul meu) să fie egal ca putere cu 0 (refuzul, indecizia, indolenţa sau nepăsarea altuia). Ca 0 să-l anuleze pe 1 . Matematic, democratic şi legal, 1 trebuie să poată fi anulat exclusiv de -1. Adică votul meu, de un vot contrar. Punct.

Pentru viitor, cer parlamentului şi parlamentarilor să aibă grijă ca legislaţia care îmi permite participarea la procesele democratice să clarifice şi legifereze acest lucru. Cu subiect şi predicat, în mod clar, neinterpretabil, şi fără posibilitatea de a fi modificat.

Da, ştiu, mă găsesc şi eu deşteaptă, să cer umbrela după ploaie. Dar nu-i asta ultima ploaie, nu-i aşa?

Experiment de ubicuitate

Vestea că doamna senator Plăcintă a demisionat din PDL nu mă surprinde. După evenimentele de la alegeri, era previzibil că o serie de parlamentari vor avea bruşte, subite şi inopinate revelaţii legate de adevărata lor ideologie politică, precum şi de diferenţele insurmontabile între acestea şi ideologia partidului din care fac parte.


Nu m-am aşteptat însă, şi aici mă critic pentru îngustime în gândire, ca intrarea domniei sale în PNL să fie atât de rapidă. A trecut dintr-o barcă în alta (dintr-o plută într-un vapor) într-o clipire de ochi. Practic, dacă mişcarea ar fi fost cu un strop mai rapidă, ar fi demonstrat că ubicuitatea este o calitate umană.


Deşi, dacă ma gândesc bine, e foarte posibil ca experimentul să fi fost viciat de faptul că, probabil, PNL a primit comanda: "La Plăcinte, înainte!"

Democratie de sus in jos

De vreo saptamana urmaresc presa: vreau sa vad cine va fi presedintele PSD Maramures. Desi nu-s inregimentata politic, sindical vorbind, s-a pus problema unei asocieri intre PSD, ca fiind cel mai de stanga partid roman (in teorie, cel putin) si sindicate. Nu stiu care ar fi avantajul omului de rand ca sindicatele sa aiba un vicepresedinte intr-o organizatie judeteana.

Ii dadusem domnului Ponta nota buna: a discutat protocolul la nivel de judete, nu cu liderii nationali. Poate, undeva, chiar cochetam cu ideea de a ma implica....

Apoi, citind ieri despre alegeri..... Cine e, dom'le Mircea Ursache?
Am verificat pe Google, vedeti si voi! Nu are nici o legatura cu Maramuresul! Nu s-a nascut pe-aici, n-a construit nimic pe-aici, nici macar nu s-a insurat aici. Si nici nu are in spate un pachet de realizari profesionale de exceptie care sa-l recomande. De ce naiba ar crede maramuresenii din PSD ca acesta este omul providential, nu pricep.

E-maramures spune ca domnul Ponta, "l-a cam impus" pe acest domn. Si a si trasat sarcini referitoare la omul care va candida la presedintia consiliului judetean...nominalizandu-l inainte ca organizatia sa faca propuneri!

Sa se fi modificat definitia democratiei si eu sa nu stiu?

Furnica, adevărata nepoată a adevăratei Mama Omida, caut bodigard!

Fir-ar al Iaca-cui. Alege-s-ar praful de el, bulangiu! Manca-l-ar viermii cei neobosiţi. Cum mă prinse gagiu în târg, în exerciciul funcţiunii, mă păcăli că vrea să-i descânt casa şi mă...aia... mă... senchestră! Mă-nchise în cămară, fi-i-ar cămara a dreacului, că n-avea mai nimic acolo. Nu tu haleală, pileala, canci.

Auzi tu, cică nu mă lasă să ies până nu-i spun numerele la loto pe duminică! Că mă alesasă pântru că mă văzu in fusta violentă, haia de mi-o dete ucenica mea, Esmeralda , lua-o-ar gaborii, că văzu el cum câştigară hăla, de-i preten cu văru Bercea Mondialu’ alegerile cu cravata violentă.

Dic, mo! că dacă ştiam numerele, i le mai spuneam lui! Da’ nu m-ar fi spurcat şi bărbatu, şi toată Hacademia de vrăjitoare, ghicitoare şi dezlegatoare de blesteme, şi bulibaşu, ca să nu mai vorbim de văru Bercea?

Noroc că-i veniră puradeii de la şcoală şi plânsără după cartofi prajiţi şi mă mutară în baie, ş-acolo dădui drumu’ la apă de curse la vecini de spărsără hăia uşa. Până să priceapă ce-i cu loto şî buleandra violentă, fugii cu parfumu’ lui nevastă-sa, care nici nu – i parfum ci făcătură de-a lui Nae Dilimadrosu .

Dupe aia, îmi spuse mie şi Mama Omida că dete strechea-n romani şi acum, după ce deteră la teveu tot adevărul, noi, hacademiciencele suntem în pericol de ...rrom-napping. Dete şi bulibaşu o circolară să să ardă toate bulendrele violente, până veni chiranda lui cu o contra-circolară că să le purtăm numa în casă şi în ogradă.


Or-şi-cât, treaba e că angajez bodigard, ca cântăreaţa aia din film. Ca nu-i normal sa nu-si poata face omu' cinstit meseria. Plătim lovele adevărate, şi de sabie ninja să nu ducă grijă că are bulibaşu mai multe in garaju de la Porsche.

Concluzii in urma unui aranjament ratat

Se pare ca Honorius Prigoana n-a iesit...

Prea tanar, prea bogat, prea fatis impins in fata. Prea trantit inchisa usa democratiei in nasul celorlalti doritori. Inca un tip impins spre parlament ... aproape cu forta, nu prin vointa unui partid, ci a catorva....Prea ... ciudat faptul ca PSD, dom'le nu a gasit nici un candidat, mama lui de partid cu acoperire nationala.

Nu-l cunosc pe copilul asta, nu ma (prea) uit la emisiunile de life-stile, unde inteleg ca ar fi un fel de vedetuta, si, in consecinta nu-i pot evalua capacitatile...personale.

Regret doar ca va purta povara esecului si a faptului ca a ascultat de ... cine i-o fi propus sa candideze inainte sa aiba un nume.

Unul, al lui, nu al tatalui sau, care este, si asa, destul de controversat. Unul al lui, care sa trezeasca in mintea mea altceva decat un pusti de bani-gata. Asta, la urma urmei n-ar fi un atat de mare handicap cat este acela ca singurul lui palmares este acela din cluburile de...fitze. Si, inafara de asta, unul al lui, nu al actualei doamne Prigoana. O persoana referitor la care mie, mi-e jena nu sa pun pe hartie, dar chiar sa gandesc, etichetele pe care i le alatur mental si emotional. Si a carei influenta n-as vrea sa marcheze nici macar viata dusmanilor mei.

Dac-ar fi dupa mine (nu este, dar nu stiu daca e bine sau nu) as impune ca prim criteriu de eligibilitate pentru parlament, un stagiu in consiliul judetean, iar pe acesta l-as conditiona cu un stagiu in cel local. Ho, nu sariti, asta n-ar insemna de loc o piedica pusa in calea tinerilor. Dimpotriva, ar fi un sistem de protectie atat pentru ei cat si pentru noi.

Cel putin, asa, ar fi exclus sa ne faca legile persoane care stiu (doar) sa cante, sa dea cu piciorul in minge, sau sa conduca o masina scumpa.

Domnule Honorius Prigoana, da-ti un ragaz de 10 ani. Da-mi si mie unul si lasa-ma sa te cunosc. Pe tine, asa cum esti, si cu ce poti si vrei sa faci pentru mine.

Si intra in parlament, daca vei mai dori, pe picioarele tale.

Votul de criză

M-au căpiat toţi ăştia care apar la televizor şi-mi spun să votez. Că trebuie să votez. Că este dreptul şi datoria mea să votez. Să fiu un cetăţean responsabil, să analizez « oferta politică », « doctrinele » şi să procedez în consecinţă. Să aleg persoana care să-mi reprezinte interesele la UE. Să contribui la punerea în funcţiune a democraţiei. “Votul tău contează!” In ultimele zile, insistenta asta mă apropie de isterie.


Ho! Că nu dau tătarii! O să votez! Bineînţeles că o să votez. Mai mult, voi da dovadă de responsabilitate extremă. Voi urma exemplul guvernului, şi, în spirit de absolută economie, nu voi cheltui în mod inutil cerneala. Nu voi pune ştampila pe nici un nume.


De ce? Sa va explic!



Refuz să votez un partid de dreapta care măreşte în neştire salariile şi pensiile, fără să-şi pună problema din ce le va plăti.



Refuz, de asemenea, să votez un partid de stânga, care menţine impozitul pe profit şi pe salariu în cotă fixă, în loc să impună impozitul progresiv.



Nu voi vota, din principiu, cu nici un partid, oricât de democrat s-ar pretinde, care îmi condiţionează accesul la asistenţa medicală de plata unei taxe.



Si, în sfârşit, nu voi vota, oricât aş fi de feministă, o femeie doar pentru că este femeie şi atât.



Ar mai rămâne celălalt candidat independent, a cărui discreţie în apariţiile publice mă face să nu-i scriu numele. Dumnealui a scris multe cărţi, pare a fi un intelectual, şi, dacă aş fi aflat de candidatura domniei sale l-aş fi studiat din timp.



Acum e prea târziu. Am intrat în faza negativistă. Nu votez cu nimeni!


Subliniez : asta nu înseamnă că nu voi vota. Este un drept la care nu sunt dispusă să renunţ. Voi da un vot alb.


Ce înseamnă asta ? In procesul de votare mai nimic. Va fi un vot invalidat şi atât.


Ce va spune el, şi candidaţii bine ar fi să audă?



« Procesul electoral mă interesează, dar vreau să ştiţi că listele de candidaţi pe care mi le-aţi propus nu corespund cu ceea ce aştept eu de la parlamentarii europeni. Cer ca buletinele albe să fie incluse în categoria voturilor valid exprimate. »

DoinaS

Realitatea, asa cum o vad eu!

Institutia in care lucrez-sunt functionar public- trece printr-o perioada urata. Ca peste tot, dupa alegeri vin schimbari in conducerea institutiilor. Intamplator, institutia noastra a atins un nivel de performanta care nu poate fi contestat: LOCUL I PE TARA. Si totusi, se discuta despre schimbarea condurerii pentru cresterea performantei. Postarea aceasta este raspunsul meu la articolul si comentariile de la adresa:

http://www.emaramures.ro/Stiri/Stire.aspx?NewsID=19621&Title=DECONCENTRATE-NEGOCIERI-Membrii-incomozi-din-PSD-si-PDL-Maramures-indepartati-de-partid-si-functii-sub-pretextul-negocierilor

Cand vorbesc aici, imi exprim parerea personala care, nu poate, ci, cu siguranta, are o nota de subiectivism. Voi incerca, insa, sa fiu cat pot de obiectiva in conditiile date.

Sunt absolut revoltata in calitate in calitate de om, de opiniile publicate fara curajul de a-ti asuma o pozitia in nume personal (oana, nesemnat, alexandra). A propos, Alexandra, mi-ar place sa stiu care este legea care spune ca un director al unei institutii publice are dreptul sau datoria -cum vrei tu- sa faca pentru sotia unui functionar decedat mai mult decat pentru oricare dintre ceilalti functionari? Ce, in cadrul legii, putea sa faca si n-a facut doamna Pop, in calitatea ei de director executiv, pentru Zamfira Trif? Iar daca, in opinia ta, ar fi fost de facut ceva CA OM, asta nu face obiectul evaluarii capacitatii sale manageriale. (Ma gandesc ca, probabil, folosesti modelul de gandire "o mana spala pe alta si amandoua obrazul", dar asta nu se face pe banii institutiei.
In calitate de salariat al casei de pensii, sunt foarte mandra de locul I pe care ne situam, si, sustin si eu ca este meritul tuturor (dar al TUTUROR, incluzand conducerea actuala) Motivatie: in (relativ) aceeasi formatie, cand s-a schimbat structura conducerii eram pe locul 23 pe tara. Daca meritul conducerii actuale nu exista, ma intreb, ca toanta, de ce n-am fost si inainte pe locul I, ori macar in primele 10 judete. Raspunsul, logic si de bun simt este ca actuala conducere si cand spun asta, spun doamna Pop, Vasile Ghise si Dana Sabou, au reusit sa faca in asa fel incat valoarea echipei casei de pensii sa depaseasca suma valorilor individuale ale membrilor ei. Daca nici asta nu inseamna management PERFORMANT, atunci nu inteleg eu intelesul acestui cuvant, si solicit in public o dezbatere pe subiect.

Sunt indignata ca functionar public, si trebuie sa clarific de ce: functionarii publici sunt calul de bataie al tuturor. "Tot ce nu e bun in tara asta, e din vina lor." Asta este imaginea care se transmite public. Sa stiti ca, din interior, lucrurile se vad altfel. Este o meserie grea, de o mare responsabilitate, de o mare importanta sociala, de la reprezentantii careia se cere din zi in zi, tot mai mult. Cere un efort continuu, formare continua, disciplina si responsabilitate. Cere tarie de caracter, pentru ca, fara aceasta, nu rezisti, prins la mijloc intre guvern (a carui mana esti) si o populatie care traieste vremuri grele. Raspunzi pentru fiecare document semnat pentru 50 de ani urmatori datei semnarii.

Oricum, TEORIA este ca "pentru ca lucrurile sa mearga bine, trebuie sa creem un corp de functionari publici de cariera, specialisti". Cum Dumnezeu se poate face asta schimband- la fiecare alegeri- toti managerii de institutii, pe criterii politice? Am auzit vehiculandu-se expresia "pentru aplicarea politicii partidului". Oameni buni, judecati cu creierul, nu cu.... alte organe pe care le aveti in dotare: conducatorii institutiilor publice sunt functionari EXECUTIVI. Ei executa. Ceea ce le cere legea. Asa se si numesc: directori executivi, si directori executivi adjuncti. Politicile se fac in alta parte:in guvern si in parlament.

Daca la toate alegerile se schimba toate organele de conducere ce inseamna, in viziunea dumneavoastra, o cariera de functionar public, care, prin definitie este o cariera nepolitica? Poti sa faci o cariera de functionar public fara sa faci politica? Nu e un nonsens, daca la schimbarea guverului, schimbam toti sefii?
Si, stau si ma intreb, ce poate face mai bine, in aceasta institutie, care-repet- ESTE PE LOCUL I IN TARA, o noua conducere "mai profesionista"? Si cum se justifica, in acest context, legal si moral, schimbarea unei asemenea echipe manageriale? Sau chiar numai al unui membru al acestei echipe?

Sunt indignata in calitate de sindicalist.
In Anglia exista 156 de posturi NOMINALIZATE printr-un act normativ care se schimba odata cu guverul. Acestea sunt POSTURI POLITICE. Cred ca s-ar impune sa existe o asemenea lege si la noi. Nu cu 156 de posturi. Cu cate crede guvernul ca sunt necesare ca sa-si faca treaba. Si acestea sa se numeasca clar: DIRECTOR POLITIC. Acest FUNCTIONAR POLITIC AR TREBUI SA PLECE ODATA CU GUVERNUL. Cine isi doreste o cariera de functionar public sa o aiba. Cine vrea sa fie functionar politic sa fie.
Cu toate avantajele si dezavantajele fiecarei pozitii. Fara aceasta separare clara sintagma "functionar public de cariera" va fi intotdeauna o forma fara fond.

In fine, CA FEMEIE....si ca membra a unei organizatii care sprijina interesele femeilor, sustin ca atunci cand vorbim de performanta si prestatie profesionala criteriul SEX nu trebuie sa intre in discutie.