Doina Şulea feat Nuriel Roubini

Cu doi ani în urmǎ puneam pe blog postul “Criza pentru to(n)ţi.
http://initiativafemina.blogspot.com/2009/06/criza-pentru-tonti.html



Mai bine mai tarziu decât de loc, Nuriel Roubini, “profetul crizei”, premiat Nobel pentru economie, îmi confirmǎ opiniile.

Intr-un comentariu pentru Wall Street Journal, acesta afirmǎ:

"Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru cǎ nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncǎ spre capital fǎrǎ sǎ se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se intampla acum", a spus Roubini.

Economia nu-şi poate reveni fǎrǎ consum, însǎ acesta a fost afectat în ultimii ani.

"In ultimii 2-3 ani a avut loc o mare redistribuire a avuţiei dinspre forţa de munca spre capital, dinspre salarii cǎtre profituri. Inegalitatea veniturilor şi avutiei a crescut", a spus Roubini.

El a aratat cǎ economia nu se regleaza singurǎ. "Am crezut cǎ pieţele functioneazǎ, dar nu este aşa. Fiecare firmǎ vrea sǎ supravieţuiascǎ, aşa cǎ reduce costurile cu forţa de muncǎ şi mai mult. Costurile cu forţa de muncǎ sunt venitul salarial şi consumul altuia. Din cauza asta este un proces autodistructiv", afirma Roubini.

La vremea respectivǎ, postul meu a aparut si in ziarul local. Singurul efect a fost cǎ o doamnǎ a sunat la ziar pânǎ când aceştia i-au dat numǎrul meu de telefon ca sǎ mǎ felicite personal.

Acum, când o spune domnul Roubini, este citat de toate agenţiile de presǎ şi buletinele de ştiri.

Concluzie: nu conteazǎ ce se spune, ci cine o spune. Sǎ sperǎm, cǎ mǎcar domnul Roubini este destul de important ca sǎ fie luat în seamǎ.

Post scriptum. Ieri, 28.10.2011 , la Antena 3 realizatorii si invitatii comentau faptul ca Nouriel Roubini, dupa afirmatiile citate de mine a devenit persona non-grata pe ecranele televiziunilor. Ca este considerat discreditat ca profesionist.

Poate se gandesc sa-i retraga si Nobel-ul pentru economie...

Nu inghiţiţi pe nemestecate sau paradoxul calculelor guvernamentale

Orice spunere poartǎ o parte din autoritatea emitentului şi din autoritatea tribunei la care este spusǎ, iar dacǎ tribuna are acoperire naţionalǎ, cu atat mai bine.

Dacǎ un tont spune la TV cǎ se scumpesc cartofii la un euro pe kilogram, asta se întâmplǎ. Tanti de la piaţǎ, care sǎptǎmâna trecutǎ imi cerea doar jumǎtate de euro, acum mǎ întreabǎ: "Da' ce, dumneata nu te uiţi la televizor?" Fǎrǎ sǎ se gândeascǎ la salariul meu care, într-o sǎptamânǎ, nu s-a dublat.

Bazându-se pe faptul cǎtoata lumea procedeazǎ la fel, premierul scoate o ditamai gogoaşa, cu gândul cǎ prea puţini vor analiza realitatea din spusele domniei sale. Se dǎ o lege specialǎ pentru îngheţarea salariilor profesorilor. Conform declaraţiei domnului Boc, aceastǎ lege va afecta “doar” 5% dintre profesori.

Sa vedem: avem circa 400.000 de dascǎli, din care, 5% ar fi 20.000. Admiţând cǎ aceştia câştigaserǎ în instanţǎ aplicarea legii prin care se prevedea creşterea salariilor cu 50%, cheltuielile sunt, de fapt, echivalente cu salariile a 10.000 de profesori.

In acest context, cât de proşti crede dumnealui ca suntem ca sǎ credem afirmaţia dumnealui, conform cǎreia, pentru plata acestor sume trebuie disponibilizaţi 100.000 de –alţi- bugetari? Cam de 10 ori mai proşti decat suntem?

Sau afirmaţia se înscrie în categoria "divide et impera" aplicatǎ in incercarea de a scinda, şi mai tare dacǎ se poate, societatea?

Când vǎ mai uitaţi la ştiri, nu mai înghiţiţi pe nemestecate.

Bugetar in Romania

Am avut ieri una dintre cele mai proaste zile din ultimii ani.

Pentru a rezolva o problema de serviciu, am mers personal la agentia de somaj in loc sa trimit o adresa prin posta. In timp ce cauta documentele de care aveam nevoie, colega de acolo, O. mi-a spus ca a fost nevoita sa renunte la abonamentul telefonic si la conexiunea internet de acasa, si ca, foarte probabil, va fi nevoita sa renunte si la televiziunea prin cablu. Ca a luat in calcul plecarea in sectorul privat, dar si acolo salariile tot in jurul cifrei de 600 de lei se invart. 600 fiind venitul pe care il va avea daca vom fi-asa cum se vorbeste-trimisi din nou in concediu fara salariu cate o saptamana pe luna.

Brusc, in biroul lui O, m-am intrebat: "asta urmeaza sa mi se intample si mie?".

Am renuntat si eu la HBO, dar ... refuzand cumva sa vad realitatea: motivul pe care (mi) l-am declarat a fost acela ca "filmele acelea se repeta prea des si ca pierd timp prea mult la televizor". Nu mi-am cumparat un calculator nou, desi al meu este depasit moral de mult si da rateuri din ce in ce mai des: m-am mintit spunand ca "daca nu produce bani, nu este economic sa investesc in el" si mi-am schimbat monitorul abia cand "monstrul cel vechi" a murit de batranete. Cat despre a cumpara carti... de doi ani a devenit o sarbatoare, iesind din experienta curenta. Noroc cu biblioteca publica...

Si totusi, imi voi taia conexiunea la internet? Insolenta aritmetica a salariului mi-a spus ca nu este exclus, potopindu-ma de intrebari: La ce anume pot sa mai renunt, ce pot sa mai limitez, continuand sa duc o viata decenta? Este decent sa nu ai telefon si internet in secolul XXI in Romania? Si, inafara de asta, la mai ce? Pentru ca taierea de la cheltuieli a 62 de lei (telefon+internet+cablu) nu imi rezolva problema. Iar stingerea becurilor si verificarea robinetelor este deja obsesia mea compulsiva, dar pana ieri mi-am spus c-o fac exclusiv din respect pentru mediu, iar azi incep sa vad ca nu era adevarat. Cel putin, nu complet adevarat.

Stiu, una dintre teoriile despre decenta spune ca nu trebuie ca nimeni sa iti stie problemele. Sa nu-i agresezi pe cei din jur cu ceea ce nu poti sa rezolvi singur, sa-ti "speli rufele" in familie. Sa nu "te plangi".

Dar o alta teorie spune ca pentru a rezolva o problema, trebuie sa o recunosti, sa fii capabil sa discuti despre ea. Dar cu cine?

Tortura chinezeasca si iesirea din criza

Acum cateva zile l-am auzit pe ministrul finantelor spunand ca reducerea salariilor, pensiilor si a asistentei sociale vor determina iesirea Romaniei din criza.Desi era la mintea cocosului ca toti cei ...cca noua milioane de persoane afectate vor cumpara mai putin, deci cele trei milioane din "economia reala" nu vor mai avea cui sa vanda produse si servicii.

A doua zi l-am auzit declarand ca "spera" sa nu fie nevoie sa creasca TVA si impozitele.Si asta mi-a adus aminte de Tai-pan si, ca sa fiu sigura ca reproduc corect povestea, am cautat pe net.Culmea, peste ce dau?

La adresa

http://alexbrie.net/108/tortura-chinezeasca-si-reteta-de-guvernare/

un articol cu titlu aproape identic, scris in 2004 de Alex Brie, de care, spre jena mea inca nu stiu nimic, dar voi afla. Pentru ca mi-ar fi greu sa explic mai bine, atasez un fragment din articolul lui. Va recomand sa cititi intreg articolul.

Prin “Tai-Pan” de James Clavell parca, era descrisa o tortura chinezeasca infioratoare: prizonierului i se cerea sa aleaga ce parte a corpului sa-i fie amputata in ziua urmatoare. Un “informator” ii spunea acestuia ca ajutorul salvator e pe drum, si ca in cateva zile va fi eliberat. Plin de sperante, prizonierul alegea un membru minor, a carui lipsa sa-i permita totusi o viata decenta pe viitor. Dar ajutorul promis nu venea la timp. Mutilat, prizonierul afla, de la “informator”, ca ajutorul va intarzia putin. Tortionarii ii impuneau, de asemenea, sa aleaga o noua parte a corpului pentru o noua amputare. Si asa mai departe.

Este o tortura inumana aceasta, a sperantelor desarte. Un prizonier care stie ca nu mai exista scapare ar putea trece la masuri disperate. Tentative de evadare, de revolta. Sau impacare sufleteasca, zen, stoicism. Dar plin de speranta ca ajutorul de afara va veni, el isi amana efortul pentru ceva mai tarziu, cand va fi nevoie. Fara sa-si dea seama ca atunci va fi prea tarziu, ca atunci va fi incapabil sa mai schimbe ceva.

Teama mi-e, pe bune, ca asa vor evolua lucrurile si in cazul nostru. Teama mi-e ca ne lasam amagiti sau, mai rau, ne amagim singuri. Teama mi-e ca ne vom trezi prea tarziu, cand, amputati nu doar economic, ci si moral, vom fi inapti sa mai schimbam ceva.