Noua lege a pensiilor e cunoscută publicului prin trei elemente: creșterea vârstei de pensionare a femeilor , impunerea unor noi categorii de venituri și scăderea punctului de pensie. Reprezentanţii opozitiei fac spume la gura deplangand viata chinuita a pensionarilor, mai ales a pensionarilor artisti, care au o vizibilitate mai bună și cer o valoare mărită a punctului de pensie. PDL vrea punctul de pensie la 39% din valoarea salariului mediu, ceilalti declară ritos că sub nivelul de 45% pensionarii vor pieri.
Realitatea este alta:
Valoarea punctului de pensie de 45% din salariul mediu pe economie nu este sustenabilă. Matematic, economic, cum vreţi să socotiţi.
Admiţând că am avea un număr egal de pensionari și de salariaţi, si acel număr ar fi 1, salariatul ar realiza 1 salariu mediu lunar, iar pensionarul 1 punct de pensie; dacă salariul mediu este 1836 lei, la 45% valoare, punctul de pensie, recte suma cuvenită pensionarului ar fi 826 lei.
Contribuţia la bugetele de pensii (a salariatului și a angajatorului împreună) este de 31.3% tot din salariul mediu, deci 575 lei. Asta dacă salariatul nu contribuie cu 2% la pensia privată. Diferenţa de 251 lei, de unde ar putea veni ? Aud? Inafară de asta, trebuie să socotim că, de fapt, avem 1.5 pensionari la 1 salariat, deci 375 de lei ar fi suma reală.
Nu merită să mă complic cu motivele PDL de a vrea să treacă legea, dar, în esenţă, acestea au legatură cu deficitul bugetar, lipsa resurselor, FMI.
Mă enervează, însă, la culme, nerușinata ipocrizie a opoziţiei. PSD si PNL au ieșit de la vot, desi o mobilizare generală putea să determine votarea legii pensiilor în ce formă dorea mușchii lor, cu punctul de 45% cu tot. N-au votat legea cu 45% pentru că știau că și-ar bate singuri cuie in talpă pentru viitor.
După manevra asta însă, pot să plângă de mila pensionarilor, fără grija zilei (a se citi guvernării) de mâine.
