Mais ou sont les temps d'antan?

Mancam, si mi s-a parut ca nu aud bine. Un sunet de acordeon. Vibrant. Intre blocurile linistite, de pensionari, unde locuiesc. Acorduri de romanta interbelica...Un fel de "Si te-am iubit, Paraschivo", dar mai bland, mai stilat, mai romantic. Cantat cu forta si armonie.

Apoi o voce, si inca una. Diferite de graseiatul lui Vasile Cristian, care mi-e familiar din filme, mai profunde, mai pline. Hotarat, nu pare pick-upul vreunui vecin nostalgic.

Ies pe balcon, cu o tigara, cautand ...sursa, si intr-un tarziu, apare, sub forma a doi (foarte) tineri conationali minoritari, probabil recent repatriati prin bunavointa democraticului guvern francez.

Au inaintat pe aleea din fata blocului meu si, vazand ca-i ascult, si-au terminat cantecul in fata mea. Am schitat cateva aplauze. Le meritau: imi creeasera un moment placut.

Le-am facut semn sa astepte si mi-am cautat portmoneul. Aveam o singura bancnota de 50 de lei. M-am intors, voind sa-mi cer scuze, apoi ochii mi-au cazut pe usa de la camara in care, de regula, mai gasesc un pachet de biscuiti sau o ciocolata. Nimic de felul asta. Intre borcane, cateva cutii de conserve, din care am luat una de ton, pe care am si luat-o si le-am aruncat-o (stau la patru), cu un ridicat din umeri in sensul ca..."asta e!", dar cu dragul de-a darui cu care domnita din turn ii arunca trubadurului, odinioara, floarea pana atunci incalzita in decolteu.

Cel fara instrument a luat-o, si cu un zambet de multumire a indesat-o in buzunar, apoi s-au intors, dand sa plece.

"Iese ceva, baieti?" mi-a luat-o pragmatismul pe dinaintea discretiei? Cantand in continuare, "trezorierul" si-a intors pe dos buzunarele si mi-a aratat continutul lor.

Avea un leu si-o conserva de ton.

Bataia ca risc profesional

Acum vad la televizor cum salariatele unui spital au fost agresate fizic, la locul de munca.. Batute, cu alte cuvinte. Si "putin" jefuite, daca inteleg bine (uneia i s-a smuls cercelul din ureche)

Cei pusi sa le protejeze securitateade la firma de protectie si paza,culmea!declara ca nu au mijloacele legale pentru a interveni in asemenea cazuri. Dar pentru ce sunt platiti?

Presa spune ca, de frica sa nu fie din nou agresate - nota bene, in slujba statului-doctorita si asistenta/asistentele - nu vor depune plangere.

Ce inseamna asta? Simplu, comportamentul agresorilor nu este sanctionat, se valideaza aceasta stare de lucruri ca fiind naturala, inevitabila, si se intareste ideea ca brutalizarea unor persoane, in timp ce-si fac meseria, este acceptabila social.

Ma intreb ce fac autoritatile statului, in acest caz? De ce nu iau masuri? Asteapta ca evenimentele sa se repete atat de des incat sa nu mai fie nici macar subiect de stire?

Sau, ca sa se ia masuri, trebuie sa o incaseze intai o persoana cu nume ...sonor?