Jurnal de recenzor IV

Am experimentat o chestie: am formulat de doua ori eronat intrebarea referitoare la "capul gospodariei" intreband cine este "capul familiei". Prima tendinta a fost sa fie nominalizat sotul. Cand m-am corectat si am spus " scuzati, intrebarea corecta este cine este capul gospodariei", tendinta a fost sa schimbe persoana, nominalizand sotia. Nici nu-mi dadusem seama ce usor manipulabili suntem. Si, la varsta mea, s-ar fi cuvenit...

La intrebarea privind religia am sperat din rasputeri sa am parte de ceva ...mai incitant. Nimic: ortodocsi, 6 romano-catolici, 5 protestanti, 5 martorii lui Iehova. O nota aparte: in casatoriile mixte, se pare ca, de regula, copiii sunt botezati in religia tatalui sau, uneori, a parintelui de acelasi sex.

Interesant mi s-a parut cazul in care, intr-un apartament convietuiau 3 doamne: mama, fiica si nepoata. Mama, maghiara reformata, divortata de un roman, si-a declarat fiica si nepoata (care lipseau de acasa) romance si ortodoxe. Mi-am permis sa intreb daca nu s-au putut aduna la aceeasi biserica, si doamna mi-a spus ca nu, tinerele merg la alta biserica.

Ieri Silviu l-a "amendat" cu o bere pe un prieten profesor si ateu, care a cedat recenzorului: si-a declarat ateismul, apoi recenzorul l-a intrebat daca a fost botezat, si cand acesta a raspuns afirmativ, i-a spuca atunci e ortodox, si a admis sa fie inregistrat ca atare. Tre' sa-l amendez si eu.

Amicii mei francezi se declara atei si spun ca, atata timp cat nu au fost consultati inainte de a fi botezati, considera ca drepturile le-au fost incalcate de parinti.

Doua concluzii:

- recenzorii pot influenta raspunsurile;
- romanii considera ca religia este un "dat" ireversibil-odata ce ai fost botezat.

Alina a murit! Traiasca bigotismul!

Apartinatorii decid asupra tratamentului in cazul in care bolnavul nu poate sa-si exprime optiunea.

Parintii, in cazul Alinei. Ei au ales "sa lase in voia domnului" viata fiicei lor. Nu Alina a ales. Parintii.

“Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit”.

Prin acest citat isi justifica Martorii lui Iehova refuzul transfuziei sanguine. Mai rau, cu "ocazia" unui caz anterior, am discutat cu niste practicanti, care spuneau ca, prin intrarea sangelui in organism, intra si "pacatele donatorului". Ganditi-va ca donatorul de sange, o femeie de exemplu, ar fi putut sa preacurveasca, sa avorteze, sau, mai rau, sa fie atee. Toata filogeneza beneficiarului transfuziei ar fi fost contaminata. Fereasca Iehova! Mai bine mort decat....orice altceva!

Asta lasand la o parte faptul ca este improbabil ca Alina din Mires sa fi fost israelita, deci evident, Iehova nu vorbise cu ea. Pe de alta parte, sigur, nimeni din spital nu s-a prezentat cu lingura de sange la patul acesteia, spunand cu un glas veros "Bea! Beaaaaaaaaaaaaa!"

Mintea mea refuza sa conceapa niste parinti care n-ar fi de acord cu orice tratament prin care si-ar putea salva copilul.  Orice parinte care nu este inconstient, sau agramat, sau manipulat, si-ar folosi propriul creier ca sa interpreteze orice text scris. Si mai ales unul care ii pune in pericol copilul.

Rastalmacind cuvintele unui personaj imaginar sau, oricum, decedat de mult,  un..."lider religios" i-a convins pe parinti ca a interzice cu orice pret transfuzia este datoria lor, ca respectarea acestei reguli va determina recunoasterea valorii lor si apartenenta deplina la comunitatea iehovista locala. Iar ei au actionat in consecinta.

Alina a murit. Traiasca bigotismul!