Boii de la bicicleta bugetului

Sub titlul Cât pierde statul din cauza ROMÂNILOR plecaţi să muncească în străinătate?, Romania liberă online publică fără semnatură (explicabil) o prostie de articol.




Cu calcule „laborioase”, autorul necunoscut explică ce banii ipotetici ar reveni ipotetic bugetului de stat, dacă cei douămilioane jumate de români ar lucra în România pe un salariu mediu ipotetic de 340 de euro pe luna. Net. Sau cam 2000 lei brut.

Stimate autor, ca să muncească în ţară, oamenii ăştia ar trebui să aibă locuri de muncă. Unde să muncească, dacă pe site-ul agentiei de ocupare sunt 3363 de locuri vacante în toată ţara?

Cât de nemernic sau idiot să fiţi (şi vă dau voie să alegeţi, treacă de la mine!) ca să spuneţi că statul pierde din cauza românilor? Statul pierde pentru că a privatizat solul, subsolul, apele şi aerul, pentru că a vândut pe nimic industria, pentru că a desfiinţat locurile de muncă şi a aplicat cota unică de impozitare.

Iar în ceea ce priveşte pierderea contribuţiilor şi taxelor care s-ar fi putut colecta din salariile de pe locurile de muncă înexistente, lăsaţi-o moartă! Să ziceţi mersi că românii mai au simţul familiei, şi trimit bani acasă, bani după care statul încasează şi el cate ceva... aşa, ca la 20% TVA, başca ceva impozite şi taxe. Nu 8 miliarde de euro anual, dar unul tot face, şi fără să mişte vreu deget.

Românii care lucrează în străinătate trag şî ei, cum pot, la bicicleta bugetului. Care, dacă ar fi o bicicletă normală, n-ar avea nevoie de ei.

Popa Maserati şi sfintele... taxe

De unde are un preot ataţia bani? se întrebau, zilele trecute o sumă de ziarişti. Văzând că nu se descurcă, am decis să-I ajut in finalizarea…investigaţiilor şi..Ce-am aflat?

Că, in zilele astea, eşti taxat pentru credinţa în Dumnezeu (în cel ortodox, cu siguranţă) mai ceva ca la finanţe.

Adică, să vă explic: e o taxă anuală care se percepe de la credincioşi pentru simplul fapt că există. Dacă taxa asta n-a fost achitată pe ultimii cinci ani de viată a răposatului, popa zice pas când îl chemi la înmormantare.

Apoi sunt slujbele de binecuvântare, pentru sănătate, pentru reuşita copiilor la facultate (sic!)

Apoi, mai sunt şi evenimentele mai fericite: când platesc alţii.

La botez şi la căsătorie, de exemplu, naşii plătesc. Nu se plăteşte numărul de slujbe ţinute, de ceremonii, de copii botezaţi, respectiv de perechi care sunt iniţiate în sfintele taine ale căsătoriei. Nu! taxele se achită pe cap de naş.

350 de lei. Vrea fiecare mire naşul lui(aşa e moda în Ardeal!), nici o problemă: preotul ia 350 lei X 2= 700 lei pentru aceeaşi muncă. Sunt patru naşi? Banii jos, ochii la uşă! 1400 de lei.

La botez, la fel, atât că acolo taxele sunt mai mici: 150 de lei . De, asta e taxă de intrare în sistem… Se achită pe cap de naş, nu de copil!

Eu cred că preoţii nu înţeleg prea bine conceptul de evitare a dublei impuneri.(plata aceluiaşi serviciu de doua ori :D) Dar poate greşesc eu, poate ei taxează doar de la primul naş ceremonia, de la ceilalţi luând taxa pe credinţă, taxa pe naivitate, şi Dumnezeu mai ştie ce alte taxe.

Dar oare chiar ştie? Si dacă ştie...