Fapt divers cu bǎtaie şi femei

Ieri curgea pe burtiera la Realitatea o stire legata de o femeie batuta. O anonima, chelnerita in Braila. Avusese "nesimtirea" sa refuze "avansurile sexuale" ale unui client al barului unde lucra.

De buna seama, stirea ar fi trecut neobservata daca n-ar fi existat filmarea de pe camera de supraveghere a barului. Acestea aratau un malac in deplinul exercitiu al "reperatiei" onoarei sale, exercitiu constand in lovituri de palma si picior aplicate culpabilei.

Trei alti barbati, mari si lati, au fost martorii pasivi ai acestei scene, unul singur intervenind oarecum, nesigur insa, si renuntand repede, sa nu cumva, Doamne fereste! sa si-o incaseze si el.

Cu un comentariu scurt s-a trecut peste incident. Evident, tanara nu avea suficienta notorietate pentru a intra in atentia campaniei impotriva violentei asupra femeilor ce se desfasoara pe postul Acasa, unde numai vedetutele pot povesti despre abuzurile pe care le-au suferit.

Politia nu se poate autosesiza-oare de ce avem o lege atat de tampita? O actiune in justitie deschisa de tanara ar fi nu doar costisitoare (in timp si bani) dar si fara sanse de rezultate radicale, doar n-a fost caz de spitalizare, nu?

Si-atunci stau si ma intreb, de ce am mai dat asta la televizor? Ca fapt divers?

Nu da! Daruieste!

E sloganul sub care Politia din Hunedoara si-a inceput campania de 16 zile. Politistele au daruit barbatilor flori insotite de acest mesaj.

Inteleg sa daruiesc si eu mai departe.

Nu da! Daruieste!

Inceput de campanie

Cu multi tineri, multa culoare, dar fără surle, trâmbiţe și autorităţi, Campania de 16 zile împotriva violenţei asupra femeii a început și la Baia Mare.

In Piaţa Revoluţiei, un grup de activisti a distribuit trecătorilor fundiţa albă, însemnul internaţional al campaniei, fluturași ce informau publicul despre felul în care se poate identifica o relaţie abuzivă , și, cel mai prietenos, niște superbi băieţi sandvich au oferit trecătorilor șansa de a-și asuma, fie doar pentru câteva minute, un mesaj împotriva violenţei, înscris pe un post-it.

Ne-am întâlnit acolo câţiva dintre cei care, de câţiva ani, ne-am asumat dreptul și responsabilitatea de a vorbi în numele victimelor știute, încă neștiute și în numele celor care cu sprijinul nostru al tuturor, poate nu vor mai ajunge în această postură: AFIV Artemis, Asociaţia Femina XXI, SPAS, Liga Studenţilor Pintea Viteazul, Consiliul local al Tinerilor, Consiliul tinerilor lideri, Poliţia comunitară, YMCA, asta ca sa-I enumer doar cei pe care i-am recunoscut.

S-au expus tricouri concepute de elevi cu mesaje împotriva violenţei și – sincer vă spun – aș fi fost mândra să îmbrac câteva dintre ele, iar pe flip-charturi, trecătorii și-au înscris mesajele sau semnăturile de asumare.

Câţiva onorabili consilieri locali – n-o să-I nominalizez cum n-am nominalizat nici participanţii – au trecut prin piaţă, printre activiști, în plină acţiune, ca gâștele prin apă. Ieșiseră, probabil, de la ședinţa de validare a noilor lor colegi.

Se vede că nu-i an electoral….Se vede ca Anghel nu mai e la primarie...

Citesc si plang. Citesc.

De cativa ani m-am implicat in organizarea campaniilor impotriva violentei asupra femeilor, iar anul acesta, mai serios ca altadata, in jurizarea concursului de creatie. De la trei dimineata urmaresc clipuri, vad poze, si citesc. Poezie, proza, eseu.
Citesc si plang. Citesc.