Justiţia divină şi răzbunarea lui 25%

Ordonanţa 58 este execrabilă. Mecanismul de declarare şi colectare a contribuţiilor imaginat a fost conceput de persoane care
-fie n-au lucrat niciodata în domeniul asigurarilor sociale, habar-n-au de restul legislaţiei în domeniu, şi n-au consultat nici un practician,
-fie practicianul consultat primise déjà preavizul de desfiintare a postului şi a vrut să se răzbune.

Si din punct de vedere juridic pare ciudată: cum să modifici prin codul fiscal, contribuţii stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale? Da' cine-s eu să judec asta? Functionarul este plătit (prost) să execute ce-au gândit politicienii, nu să gândească el însuşi, doamne fereşte !

In mod compulsiv, nu mă pot abţine de la a gândi şi zic că ordonanţa îmi pare etică, desi tre’ să recunosc că n-am nici o simpatie pentru guvernul asta şi sunt tentată mai degrabă la critică decât la aprecieri. Mi se pare imoral ca unii din noi să plăteasca impozite şi contribuţii pentru fiecare leuţ, iar alţii nu.

Poate că seamănă puţin cu “ să moară şi capra vecinului!”, dar nu e chiar aşa: să-i spuneti lui mutu’ că avem 326000 de autori în ţara asta. Eu ştiu că “românul s-a născut poet”, dar dacă la 36 de romani de vârstă activă avem un autor, mi se pare deja prea mult. Ori legea drepturilor de autor e varză, ori se face un abuz încadrând tot felul de activităţi în categoria asta.

In nimicnicia mea de funcţionar public, mă întreb dacă nu cumva cei din presă sunt atinşi cumva de un soi de justiţie divină, după ce de doi ani dau cu barda în bugetari, susţinând că suntem prea mulţi, prea bine plătiţi, prea... şi prea.

Apoi, mă întreb cum li se vor părea cozile luna viitoare, când numărul celor care le vor prelua cererile, va fi cu 25% mai mic, şi timpul de aşteptare cu 25% mai mare....

Sa dam cezarului ce e al cezarului...si lui Valentin ce-i al lui Valentin

Nu stiu ce sarbatoriti voi de Valentine's Day, dar sunt aproape sigura ca gresiti.

Sau, cel putin, ca pierdeti din vedere esenta. Va lasati manipulati, cu atata usurinta de presa, de comercianti, de fundamentalistii de toate felurile. Inghititi, ca de multe alte ori, pe nemestecate idei gata digerate si preparate de altii. Sunteti...superficiali. Daca am sa va provoc la un raspuns probabil veti raspunde repede: sarbatoarea iubirii, sarbatoare artificiala, comerciala, e de import, deci nu e buna, un prilej creat de femei ca sa astepte daruri de la barbati.

Eu, una, mi-o asum si o sarbatoresc din cu totul alte motive.

Ati citit legenda Sfantului Valentin?

In esenta, povestea e cam asa: Claudiu al II-lea, un imparat roman, a inteles ca soldatii care aveau sotii si copii nu-si doreau sa plece la razboi. Si atunci a interzis casatoriile soldatilor. Valentin se pare ca a fost un calugar care oficia casatorii intre cei care se iubeau.S-a opus autoritatii imparatului, si i-a sprijinit si pe altii s-o faca.

Prins de imparat, acesta a refuzat sa-si renege pozitia si a ales moartea, supunerii. 14 februarie se pare ca este ziua in care acesta a fost martirizat pentru ca s-a opus unei legi pe care o socotea injusta.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_%C3%AEndr%C4%83gosti%C5%A3ilor

Prin urmare, doamnelor si domnilor, cum spuneam, nu stiu ce sarbatoriti voi.
Eu sarbatoresc azi curajul, demnitatea si verticalitatea unui barbat. A unuia care a ales sa apere libertatea celorlalti (libertatea de a alege pacea in locul razboiului, libertatea de a iubi si a fi iubit)cu pretul vietii.

Asa ca scoateti floarea aceea din buzunar, si purtati-o la vedere, ca pe o inalta decoratie care spune: Sunt puternic, curajos si liber. Aleg sa fiu pasnic si aleg sa iubesc.

PS: Voi ati observat ca localizam si iubirea si curajul in acelasi loc, in inima?