Pentru caz de lapsus, Cassandra, personaj din mitologia greacă, furase de la zei darul previziunii. Zei i-au lasat harul, dar au blestemat-o sa n-o creada nimeni.
Mai puţin mitologică subsemnata, mi-am transmis pe toate caile de comunicare opinia ca indexarea cu 37% a valorii punctului de pensie (cred ca in 2007) este o masura periculoasa si va face ca sistemul de pensii sa fie nesustenabil.
La masa de Crăciun din acel an, mi-am atras oprobriul prietenilor părinţilor mei, evident pensionari. Le-am explicat că, din 30% contribuţii pentru pensie, nu se poate acoperi 42% cât era atunci valoarea punctului de pensie, cu atât mai mult cu cât sunt mai mulţi pensionari decat salariaţi. Evident, nefiind rudă cu Mama Omida, în cazul meu nu era vorba de profeţie, ci de o estimare. O "regula de trei, simpla", nivel de clasa a sasea.
Au fost, toti, atât de indignaţi de matematica mea ultrasimplificată, încât am fost pusă (verbal) la colţ si, daca n-as fi avut varsta pe care o am, mi-ar fi pus si coji de nuca. Reactionau ca şi cum le-aş fi cerut sa-mi verse mie in cont diferenţa de procent. La fel ca "o buna parte a presei", pareau sa nu inteleaga ca bugetul este o chestie finita.
De atunci privesc cu stupoare cum sirul darurilor pentru pensionari continua.
M-am tot întrebat, în timp, ce-i determina pe parlamentari să continue sa propuna si sa aprobe legi care mai de care mai ciudate referitoare la pensionari..."Noi dam mai mult" "Ba noi, ba noi!!!"
Nu mi-aş permite să cred că oamenii care-mi hotărăsc viaţa s-ar putea se tine de scaune ca si caracatitele votand orice. Nici ca ar acţiona vreodata conform devizei “după mine, potopul”. Nici sa cred ca sunt, majoritatea, prosti, rauvoitori si nepasatori nu-mi permit.
De cateva luni, au inceput sa apara din ce in ce mai des guvernantii pe "sticla": descoperisera apa calda si, bonus! ca bugetului i se vede fundul...sacului, ca trebuie crescut TVA, scazute alocatiile, si, a trei zi-dupa scripturi- ca plata pensiilor devine incerta.
"Cum de-au priceput atat de tarziu, am strigat eu, ca doar era la mintea cocosului!"
”Ascultă, ce nu-ti e clar? m-a interpelat o prietena. Aia n-au înţeles problema dintr-un motiv foarte simplu: n-aveau minte de cocoş! Poate acum au!”
