Apartinatorii decid asupra tratamentului in cazul in care bolnavul nu poate sa-si exprime optiunea.
Parintii, in cazul Alinei. Ei au ales "sa lase in voia domnului" viata fiicei lor. Nu Alina a ales. Parintii.
“Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit”.
Prin acest citat isi justifica Martorii lui Iehova refuzul transfuziei sanguine. Mai rau, cu "ocazia" unui caz anterior, am discutat cu niste practicanti, care spuneau ca, prin intrarea sangelui in organism, intra si "pacatele donatorului". Ganditi-va ca donatorul de sange, o femeie de exemplu, ar fi putut sa preacurveasca, sa avorteze, sau, mai rau, sa fie atee. Toata filogeneza beneficiarului transfuziei ar fi fost contaminata. Fereasca Iehova! Mai bine mort decat....orice altceva!
Asta lasand la o parte faptul ca este improbabil ca Alina din Mires sa fi fost israelita, deci evident, Iehova nu vorbise cu ea. Pe de alta parte, sigur, nimeni din spital nu s-a prezentat cu lingura de sange la patul acesteia, spunand cu un glas veros "Bea! Beaaaaaaaaaaaaa!"
Mintea mea refuza sa conceapa niste parinti care n-ar fi de acord cu orice tratament prin care si-ar putea salva copilul. Orice parinte care nu este inconstient, sau agramat, sau manipulat, si-ar folosi propriul creier ca sa interpreteze orice text scris. Si mai ales unul care ii pune in pericol copilul.
Rastalmacind cuvintele unui personaj imaginar sau, oricum, decedat de mult, un..."lider religios" i-a convins pe parinti ca a interzice cu orice pret transfuzia este datoria lor, ca respectarea acestei reguli va determina recunoasterea valorii lor si apartenenta deplina la comunitatea iehovista locala. Iar ei au actionat in consecinta.
Alina a murit. Traiasca bigotismul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu