Intamplarea a facut sa imi petrec aniversarea, una importanta, oarecum izolata. O viroza cu febra, transpiratii si insomnie m-a tinut acasa. Trezita in toiul noptii, cu pijamaua schimbata si ambalata in patura pufoasa, am stat, contemplativa, la un ceai cu mine insami.
Am regrete? Am. Majore? Nu.
Am probleme? Am. Majore? ....Ce inseamna majore?
Am impliniri? Am. Majore?..... Pana la urma, convenit cu mine insami ca toate implinirile trebuie sa fie majore.
Pana la urma, probabil nu prea as schimba nimic major, daca mi-as putea schimba trecutul. Normal, ma tachinez, daca am decis sa etichetez asa doar bucuriile.
Intrebata, mai apoi, in cursul zilei, despre felul in care ma simt, raspunsul a venit foarte natural: Zen.
Am zambit cand m-am auzit, apoi m-am dus pe net sa verific. Adica, zen chiar inseamna ce cred eu? Mda...aproximativ.
Azi, sanatoasa fiind, ma intorc la munca. Asa ca am deschis televizorul si am intrat in realitate. Bercea, Mercedes, arii protejate, fiscalitate, trafic...
Hm! Zen ziceam?
La multi ani, draga mea!
RăspundețiȘtergereLasă, că mă uit eu la congresul UDMR, de-mi iese şi ultima bucată de creier prin ochi. Însă, şi croşetez, de nervi. Ce să vezi, am croşetat patru rotocoale. Mă mir, io credeam că am făcut vreo 4 miliarde. Nesimţiţii, porcii şi alte alea. Dar, să croşetăm.
Ah, da şi eu am făcut febră mare, sunt răcită, dar nu sunt la bilanţ. Mai stau.