“Doamne, ce noroc aveau dacǎ omul murea anul trecut!”

Preambul
Una dintre modificǎrile încǎ nebǎgate în seamǎ ale legii pensiilor este aceea referitoare la stagiul necesar pentru pensionarea de invaliditate. In Legea 19, puteau beneficia de pensie de invaliditate persoanele care, la o anumitǎ vârstǎ, aveau un anumit stagiu “sau cel puţin jumǎtate din acesta”. Legea 263 prevede aceastǎ posibilitate doar pentru persoanele încadrate în grad de handicap anterior angajǎrii.
Asta face ca, în condiţiile actuale, când rata de neocupare este de in jur de 50% sǎ fie aproape imposibil pentru jumatate din populaţia ţǎrii sǎ beneficieze de acest drept.
Dar ce este mai grav este cǎ aceleaşi criterii determinǎ dreptul la pensia de urmaş.
Povestea
Ieri, pe la 3.30, unul dintre colegii mei s-a sprijinit de uşa biroului meu cu ochii roşii şi umflaţi de plans, cu o ţigarǎ în mânǎ şi mi-a spus:”Nu mai pot! Nu mai rezist!”
Am lǎsat, normal, totul la o parte şi l-am dus în camera de fumat.” Ce s-a întâmplat? “ l-am întrebat. “Atâta nenorocire…Nu mai pot…” Zi, ce-i? Te pot ajuta cu ceva?” “ Nu, mi-a spus, nu ţine de tine, nu ţine de noi…” Da’ ce-i? Spune odata!”. “Tu, o venit o femeie la public (la ghişeu n.a.). Soţul ei a murit, are doi copii, într-a patra şi intr-a zecea. Si nu se încadreazǎ …(la condiţiile de pensionare)… dupǎ legea nouǎ. Trebuia sǎ aibǎ (soţul decedat n.a.) 17 ani (vechime)şi nu avea decât 13. Tu îţi dai seama? Copiii ǎia, femeia aia, n-au nici o şansǎ… Sǎ ajungi sǎ spui aşa ceva la ghişeu, cǎ n-au nici un drept... Mǎ terminǎ psihic.”
Am încercat sǎ-l liniştesc, Sǎ schimb sensul discuţiei, Sǎ-l duc cu gândul în altǎ parte, conştientǎ cǎ asumarea acestei drame ne face rǎu şi nouǎ. Si m-am surprins gândind “Doamne, ce noroc aveau dacǎ omul murea anul trecut!” Si m-am ngrozit de ce gandeam.
Epilog
Sǎ scriu o scrisoare parlamentarilor de Maramureş? Sǎ le solicit sǎ cearǎ modificarea acestor articole din Legea pensiilor? Are vreun rost?