Dilema prizonierului

După mai bine de o săptămână de proteste în ţară, mă întreb unde sunt eu, în chestia asta.

Cred că sunt doi ani de când se discută despre asigurările private în sănătate, nu? Şi tot de atunci spun şi scriu în toate ocaziile că nu e de bine, că este o problemă care ar trebui să provoace o reacţie publică vehementă.

Când a ieşit pe post “preşedintele meu” să retragă porcăria de lege? Oricum, semnasem de două-trei zile o petiţie online legată de domnul Arafat. Ei, în prima zi lucrătoare după demisia domnului Arafat eram pornită, so... am ieşit în pupu târgului când am plecat de la job, să iau pulsul... să mă lipesc de-un protest, ceva... Concluzia-tardivă-fiind că,probabil, n-am destul sânge în vine ca să protestez de una singură.

In Piaţa Revoluţiei erau fix şase persoane. Şase bărbaţi, mai precis. Când m-am apropiat şi am tras cu urechea la discuţii... cel puţin doi păreau a fi luat o doză de indignare din sticlă..., aşa că m-am retras. Strategic. Nu-mi venea să mă asociez cu ei....Rectific : nu-mi convenea să fiu asociată cu ei....

E a doua vineri de proteste şi eu le urmăresc la televizor. Stau într-o margine de oraş, şi, de regulă, Silviu mă ia cu maşina de la serviciu. Azi l-am întrebat dacă n-are chef să trecem prin piaţă, să vedem dacă e ceva mişcare, să ne alăturăm.

Nu m-a refuzat. Nu direct. Mi-a spus că mă duce unde doresc şi mă aşteaptă cât consider necesar. Pasiv-agresiv.

Te-ai schimbat!-am verbalizat o parte din ce gândeam, o rememorare nespusă a faptului că împreună am spart o uşă- cu umărul- ca să multiplicăm manifeste la Revoluţie, în ’89.

Nu-i vorba de asta, mi-a răspuns.E vorba de faptul că protestele astea nu vor avea nici un efect. E vorba de faptul că Băsescu n-o să-şi dea demisia. E vorba de faptul că oamenii tre’ să-şi manifeste opinia la vot. E vorba de faptul că anticipatele n-ar trebui să fie la Parlament, ci la preşedinte, sau la ambele, deodată.

Era o lapoviţă urâtă afară, aşa că, atunci când m-a întrebat –Zi, unde te duc? am răspuns, mai mult sau mai puţin convinsă –Acasă...

Laşitate? Comoditate? Ambele, şi multe altele?

Şi mă regăsesc într-o varianta a dilemei prizonierului: “Eu nu protestez, n-are rost din moment ce nu ştiu dacă ceilalti ma vor sprijini sau ma vor trada, daca am vreo şansă să-mi ating obiectivul, şi oricum, sunt alţii care o fac, iar ceea ce obţin ei obţin şi eu, şi fără nici un efort.

Dar dacă toată lumea gandeste si face ca mine?

Sindromul Cassandra, « după mine, potopul » si mintea cocosului de pe urma

Pentru caz de lapsus, Cassandra, personaj din mitologia greacă, furase de la zei darul previziunii. Zei i-au lasat harul, dar au blestemat-o sa n-o creada nimeni.

Mai puţin mitologică subsemnata, mi-am transmis pe toate caile de comunicare opinia ca indexarea cu 37% a valorii punctului de pensie (cred ca in 2007) este o masura periculoasa si va face ca sistemul de pensii sa fie nesustenabil.

La masa de Crăciun din acel an, mi-am atras oprobriul prietenilor părinţilor mei, evident pensionari. Le-am explicat că, din 30% contribuţii pentru pensie, nu se poate acoperi 42% cât era atunci valoarea punctului de pensie, cu atât mai mult cu cât sunt mai mulţi pensionari decat salariaţi. Evident, nefiind rudă cu Mama Omida, în cazul meu nu era vorba de profeţie, ci de o estimare. O "regula de trei, simpla", nivel de clasa a sasea.

Au fost, toti, atât de indignaţi de matematica mea ultrasimplificată, încât am fost pusă (verbal) la colţ si, daca n-as fi avut varsta pe care o am, mi-ar fi pus si coji de nuca. Reactionau ca şi cum le-aş fi cerut sa-mi verse mie in cont diferenţa de procent. La fel ca "o buna parte a presei", pareau sa nu inteleaga ca bugetul este o chestie finita.

De atunci privesc cu stupoare cum sirul darurilor pentru pensionari continua.

M-am tot întrebat, în timp, ce-i determina pe parlamentari să continue sa propuna si sa aprobe legi care mai de care mai ciudate referitoare la pensionari..."Noi dam mai mult" "Ba noi, ba noi!!!"

Nu mi-aş permite să cred că oamenii care-mi hotărăsc viaţa s-ar putea se tine de scaune ca si caracatitele votand orice. Nici ca ar acţiona vreodata conform devizei “după mine, potopul”. Nici sa cred ca sunt, majoritatea, prosti, rauvoitori si nepasatori nu-mi permit.

De cateva luni, au inceput sa apara din ce in ce mai des guvernantii pe "sticla": descoperisera apa calda si, bonus! ca bugetului i se vede fundul...sacului, ca trebuie crescut TVA, scazute alocatiile, si, a trei zi-dupa scripturi- ca plata pensiilor devine incerta.

"Cum de-au priceput atat de tarziu, am strigat eu, ca doar era la mintea cocosului!"

”Ascultă, ce nu-ti e clar? m-a interpelat o prietena. Aia n-au înţeles problema dintr-un motiv foarte simplu: n-aveau minte de cocoş! Poate acum au!”