De la Baba-Oarba la Meșterul Manole

Mi-a picat în mână un catalog de jucării. Unul al unui important lanț de magazine al cărui nume rimează cu “fără egal”, și pe care l-am răsfoit…fiindcă, na! vin sărbătorile.

Multe chestii și chestiuțe, multe jucării urâte, majoritatea scumpe…Dar ce-mi văd ochii? “Meșterul Manole”,53.99. Ce-i asta? Mă uit mai bine.

Pauză!Tre’ să-mi revin din șoc! Imi șterg ochelarii, și mă mai uit odată: nu pot să cred! Poza de pe cutie sugerează că ar fi vorba de un soi de leggo mai bădăran lucrat, cu o fată pe una din piese și, colac peste pupăză, un țăran cu un soi de perie sau poate un baros în mână… După poziție, ăsta pare a dori să spargă capul …fetei!

Imi iau lupa și citesc: salveaz-o pe Ana!
Nu pot să cred! Să-mi pun un pic de ordine în gânduri…Recapitulez: ăsta e un joc? Da!Pentru copii? Că n-o fi pentru bunici! De sărbători bunicii primesc fulare și șosete. Bineînțeles că pentru copii!

Evident, vorbim despre un joc…intelectual… Pentru a putea fi jucat, se presupune că unul din părinți tre’ să-i explice copilului…cum mama dracului a ajuns proasta aia în zid, de trebuie trebuie acuma salvată!

Poate I se spune băiatului să citească balada. Sau poate i-o citește tata…și uite cum apare o interacțiune culturală în familie.Parcă văd: tăticul, pe canapea, cu băiețelul în brațe, povestind cum un soț își zidește soția de vie, pentru ce? Pentru a-și soluționa o problemă de serviciu?

Ha! îi citește toată balada? în varianta cu Ana însărcinată sau nu? îi vorbește despre tradiția jertfei, a sacrificiului…altora pentru interesul sau orgoliul propriu?

Ce varză poate provoca o poveste din asta în mintea unui copil? Si ce-a fost în mintea tâmpitului care a conceput un asemenea joc? Dar într-a idiotului care l-a contractat? Si cu ce se gândesc ăștia că vor sparge topul vânzărilor anul viitor? “Ciocănelul Râmaru”? “Bisturiul lui Jack Spintecătorul? Sau “Kitul Ted Bundy”?

PS: Abia la final, scriind titlul, realizez cum a apărut “Baba-Oarba, și mă întreb: De ce dracu’ spunem că-i un joc?