Am avut ieri una dintre cele mai proaste zile din ultimii ani.
Pentru a rezolva o problema de serviciu, am mers personal la agentia de somaj in loc sa trimit o adresa prin posta. In timp ce cauta documentele de care aveam nevoie, colega de acolo, O. mi-a spus ca a fost nevoita sa renunte la abonamentul telefonic si la conexiunea internet de acasa, si ca, foarte probabil, va fi nevoita sa renunte si la televiziunea prin cablu. Ca a luat in calcul plecarea in sectorul privat, dar si acolo salariile tot in jurul cifrei de 600 de lei se invart. 600 fiind venitul pe care il va avea daca vom fi-asa cum se vorbeste-trimisi din nou in concediu fara salariu cate o saptamana pe luna.
Brusc, in biroul lui O, m-am intrebat: "asta urmeaza sa mi se intample si mie?".
Am renuntat si eu la HBO, dar ... refuzand cumva sa vad realitatea: motivul pe care (mi) l-am declarat a fost acela ca "filmele acelea se repeta prea des si ca pierd timp prea mult la televizor". Nu mi-am cumparat un calculator nou, desi al meu este depasit moral de mult si da rateuri din ce in ce mai des: m-am mintit spunand ca "daca nu produce bani, nu este economic sa investesc in el" si mi-am schimbat monitorul abia cand "monstrul cel vechi" a murit de batranete. Cat despre a cumpara carti... de doi ani a devenit o sarbatoare, iesind din experienta curenta. Noroc cu biblioteca publica...
Si totusi, imi voi taia conexiunea la internet? Insolenta aritmetica a salariului mi-a spus ca nu este exclus, potopindu-ma de intrebari: La ce anume pot sa mai renunt, ce pot sa mai limitez, continuand sa duc o viata decenta? Este decent sa nu ai telefon si internet in secolul XXI in Romania? Si, inafara de asta, la mai ce? Pentru ca taierea de la cheltuieli a 62 de lei (telefon+internet+cablu) nu imi rezolva problema. Iar stingerea becurilor si verificarea robinetelor este deja obsesia mea compulsiva, dar pana ieri mi-am spus c-o fac exclusiv din respect pentru mediu, iar azi incep sa vad ca nu era adevarat. Cel putin, nu complet adevarat.
Stiu, una dintre teoriile despre decenta spune ca nu trebuie ca nimeni sa iti stie problemele. Sa nu-i agresezi pe cei din jur cu ceea ce nu poti sa rezolvi singur, sa-ti "speli rufele" in familie. Sa nu "te plangi".
Dar o alta teorie spune ca pentru a rezolva o problema, trebuie sa o recunosti, sa fii capabil sa discuti despre ea. Dar cu cine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu