….…zice o tipă cu o oarecare notorietate publică, arătând spre cameră o cutie mare de Prostamol . Un supermacho –metrosexual şi bolnav de prostată - în reclame se poate orice, nu-i aşa?- îşi exhibă pătrăţelele de pe abdomen şi se îndreaptă ca teleghidat, cu un zâmbet pasional spre… ele, pastilele. Notă pentru regizor: să poarte blugi şi o camaşă descheiată. In timp ce tipul se aruncă pe Prostamol, tipa continuă: Inscrie-te şi participă la cel mai tare concurs şi poţi câştiga şi tu Prostamol pentru toată viaţa.
Cam aşa ar suna, reprodus în alt context mesajul unei reclame.
Inafară de faptul că textierul (aşa s-o fi numind ?) reclamei n-are uzul limbii române şi foloseste îngust şi lamentabil de inoportun verbul ”a iubi “, mai păcătuieşte şi tropăind entuziast peste regulile gramaticale: foloseşte substantivul propriu “Porsche” în acuzativ, cu funcţia de complement direct, fără prepoziţie, sau, dacă-l consideră substantiv comun, fără articolul hotărât. Reformulez: bărbaţii iubesc Trotuş, sau bărbaţii iubesc Trotuşul?
Firma din reclama originală ar trebui sa-si schimbe…reclamagiul, dacă mi-e permis. Nu textul ăsta e singurul motiv.Acum câteva luni mi-a tocat nervii şi bunul simţ lingvistic afişând pe net un text de genul…”din comfortul casei tale”.
Nu ştiu ce studii urmează o persoană care face reclame, dar cu siguranţă cea din cazul nostru n-a studiat nici literatura, nici gramatica limbii române. Cât despre funcţionalitatea creierului uman, acolo a rămas, ca mulţi alţii din breaslă, la stereotipuri, de fapt la unul singur: femeile vor, bărbaţii pot. Sau, intr-o variant mai accesibilă autorului şi beneficiarului spotului ar fi indicat sa formulez altfel: barbatii vor, femeile…poate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu