Un tip a calcat pe bec. Pe acceleratie, adica. Nimic grav nu s-a intamplat. Nu pe loc. I-a venit acasa o amenda. Pe care a achitat-o. Acolo unde a calcat pe acceleratie, adica in Cluj.
A si uitat de amenda, cand, prin martie, i-a venit la serviciu, de la adminsitratia financiara de domiciliu, o poprire pe salariu. Poprirea nu era prea clara, asa ca si-a rugat batrana mama sa treaca pe la administratia financiara sa plateasca. Mama s-a dus, a platit ce era de plata, si i-a trimis chitanta. Care, s-a dovedit ulterior, nu era pentru datoria care trebuia. Pentru ca, i s-a explicat tipului, la finantele orasului era de plata, nu la ale judetului.
S-a dus batranul sau tata la administratia orasului, a platit si a trimis chitanta. Vazandu-o, tipul si-a dat seama ca amenda era platita de mult. Si a cerut fiscului restituirea banilor. Si fiscul, pus in fata dovezilor, i-a transferat suma incasata necuvenit in contul indicat.
Cand tipul era gata sa uite tot si sa calce din nou pe acceleratie, fiscul i-a pus poprire pe cont.
Tipul a sunat la finante, a vorbit cu cineva si finantele au notificat bancii ridicarea popririi. Dar banii sunt deja la finante...din nou. A treia oara!
Acum va depune o noua cerere sa i se restituie banii...si poate va tine, naibii-minte! care sunt consecintele vitezei, la volan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu