Ordonanţa 58 este execrabilă. Mecanismul de declarare şi colectare a contribuţiilor imaginat a fost conceput de persoane care
-fie n-au lucrat niciodata în domeniul asigurarilor sociale, habar-n-au de restul legislaţiei în domeniu, şi n-au consultat nici un practician,
-fie practicianul consultat primise déjà preavizul de desfiintare a postului şi a vrut să se răzbune.
Si din punct de vedere juridic pare ciudată: cum să modifici prin codul fiscal, contribuţii stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale? Da' cine-s eu să judec asta? Functionarul este plătit (prost) să execute ce-au gândit politicienii, nu să gândească el însuşi, doamne fereşte !
In mod compulsiv, nu mă pot abţine de la a gândi şi zic că ordonanţa îmi pare etică, desi tre’ să recunosc că n-am nici o simpatie pentru guvernul asta şi sunt tentată mai degrabă la critică decât la aprecieri. Mi se pare imoral ca unii din noi să plăteasca impozite şi contribuţii pentru fiecare leuţ, iar alţii nu.
Poate că seamănă puţin cu “ să moară şi capra vecinului!”, dar nu e chiar aşa: să-i spuneti lui mutu’ că avem 326000 de autori în ţara asta. Eu ştiu că “românul s-a născut poet”, dar dacă la 36 de romani de vârstă activă avem un autor, mi se pare deja prea mult. Ori legea drepturilor de autor e varză, ori se face un abuz încadrând tot felul de activităţi în categoria asta.
In nimicnicia mea de funcţionar public, mă întreb dacă nu cumva cei din presă sunt atinşi cumva de un soi de justiţie divină, după ce de doi ani dau cu barda în bugetari, susţinând că suntem prea mulţi, prea bine plătiţi, prea... şi prea.
Apoi, mă întreb cum li se vor părea cozile luna viitoare, când numărul celor care le vor prelua cererile, va fi cu 25% mai mic, şi timpul de aşteptare cu 25% mai mare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu