Margot i-a spus Mioara, dupa ce a citit celebra carte a lui Dumas. Daca azi am fi avut 16 ani, probabil si-ar fi zis Daisy, in incercarea de a iesi din anonimatul diminutivului Retuta sub care o cunosteau si admirau toti pustii de la bloc.
A fost fata cu care am facut toate prostiile pe care le faceau liceenele nonconformiste pe vremea aceea. Fardurile. Discoteca. Sabotii vopsiti cu Sigmarom alb. Tupeul, atunci cand eram prinse cu temele nefacute.Convorbirile telefonice interminabile....Orele petrecute in Ceainarie asteptand sa apara...El.Un el cu ochi violet, tacut si misterios....Ulterior am aflat ca era tacut pentru ca nu avea ce spune...
A stiut mult mai bine decat mine ce voia...si voia mult mai putin; voia o viata comoda, un sot bun, care s-o protejeze, o familie, o situatie sociala buna. Nu drumurile noastre ne-au despartit, ci decizia ei fata de nonconformismul meu care se incapatana sa supravietuiasca varstei firesti.
Cu o zi inainte sa merg la mare,am aflat ca este singura si bolnava, in spital. I-am trimis niste fructe. N-am mers eu pentru ca "n-aveam timp". Am rugat pe cineva s-o faca.
Am plecat la mare si mi-a iesit complet din minte, ca o batista pe care ai impaturat-o si-ai pus-o la loc, in sertar.
Am aflat, aseara ca a plecat dintre noi. Avea 48 de ani.
Daca as fi stiu, as fi facut oare altfel? Nu stiu. Nu cred:pentru mine, plecase mai de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu